Gand...


vineri, 7 august 2009

Tatiana Stepa ultima aparitie la emisiunea 100% Adevarat


Tatiana Stepa ultima aparitie la emisiunea 100% Adevarat


Observati-i privirea! E deja conectata in astral... Fara cuvinte...

in povestea copacilor goi
scartaind intr-o singura usa
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenusa

doi copaci fara frunze pe drum
dupa cum ii priveste inaltul
doi copaci prin sarutul de scrum
aplecandu-se unul spre altul

nu mai suntem decat doi copaci
vor veni taietori sa ne tunda
vor lua crengi toti copiii saraci
pentru flacara lor muribunda

si chiar daca ma vei mai iubi
peste crivatul iernii ce vine
fara brate cu ochii pustii
n-am sa am ce intinde spre tine

spune-mi padure cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copaciï fara padure

6 comentarii:

  1. Tatiana Stepa – Cântec pentru prieteni (versurile ii apartin iar poezia pare un fel de “Bun ramas” pentru cei care au iubit-o, un testament muzical …)

    Vă las toate ce-au fost bune,
    Dar şi cele ce n-au fost,
    Vă las tot ce nu pot spune,
    Nu mai are niciun rost.

    Vă las dragostea pierdută
    Şi tot chinul de apoi,
    Gura mea nu mai sărută,
    Vă las dorul meu de voi.

    R: Dar vă las şi bucuria
    Şi tot cerul meu de stele,
    Vă las singura avere,
    Vă las cântecele mele.

    Vă las drumul către lună
    Şi copacii mei stingheri,
    Vă las lupta mea nebună
    Pentru viaţă până ieri.

    Vă las lacrima cu care
    Am dormit la căpătâi,
    Vă las nopţile amare
    Şi lumina mea dintâi.

    R: Dar vă las şi bucuria
    Şi tot cerul meu de stele,
    Vă las singura avere,
    Vă las cântecele mele.

    Vă las gândul de pe urmă,
    Să vă apere mereu,
    Vă las iarba, cerul, marea,
    Vă las tot ce am fost eu.

    Vă las sufletul în palme,
    Azvârliţi-l printre fragi
    Şi iertaţi-mi voi povara,
    Toţi cei care mi-aţi fost dragi.

    R: Căci vă las şi bucuria
    Şi tot cerul meu de stele,
    Vă las singura avere,
    Vă las cântecele mele.

    RăspundețiȘtergere
  2. http://www.trilulilu.ro/folkblog/fbee3267547a8e

    aici aveti fisierul audio.

    RăspundețiȘtergere
  3. triste..mare tristete...lacrimi...
    pierderea valorilor nu ne poate aduce nimic bun....
    si cand vad ce asculta tinerii nostrii de astazi....offf....

    RăspundețiȘtergere
  4. @ gaby

    da... mare tristete. colegii ei folkisti si alti oameni de muzica sau chiar poetul Paunescu caruia ea i-a cantat versurile de atatea ori nu spun nimic. ce urat! plang admiratorii necunoscuti ei, insa cei care au concertat cu ea, care au cunoscut-o personal raman in tacere! f.f.trist. la fel si televiziunile. au dat moartea ei ca stire scurta si atat! pacat. sau poate asa trebuia sa plece Tatiana. in liniste, cum a trait, insa stralucitoare prin muzica lasata mostenire...

    RăspundețiȘtergere
  5. Prietena mea draga Roxi mi-a trimis prin e-mail poezia scrisa de Adrian Paunescu la aflarea plecarii Tatianei la stele, care, cu permisiunea ei, o voi posta aici:

    Bocet pentru Tatiana

    Se-aliniază ştirile atroce,
    Sub care omul bâjbâie înfrânt,
    Şi, Doamne, cum peste
    această voce
    Accepţi să pună un gropar pământ?

    Neverosimil se întâmplă toate
    Furtunile au rupt pe străzi copaci,
    În toate casele de sănătate
    Nu mai există loc, pentru săraci.

    Asfixiaţi de epoca mizeră,
    Ne amăgim că vom scăpa
    în cer,
    Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă
    Şi taxe pentru ea ni se şi cer

    De-a-ndoaselea e rânduit
    destinul,
    E greu şi pe pământ, şi sub pământ
    Şi între noi ne măcinăm
    continuu
    Şi nimenea nu e de neînfrânt.

    De-un timp încoace, farsa
    ne îngână,
    În permanentă stare de război,
    Purtăm în palme propria ţărână
    Şi ne mirăm că seamănă
    cu noi

    Şi, Doamne, se acutizează rana
    Şi te-am ruga, ai grijă,
    dacă vrei,
    S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,
    Punând pământ de flori
    pe vocea ei.

    Pe-aici, e o dezordine cumplită,
    Mor tineri mulţi şi îi
    petrec bătrâni,
    E, poate, cea din urmă reuşită
    A Mioriţei scăpătând la stâni

    Şi totuşi ce delir de ştiri atroce,
    Furtunile au dărâmat păduri
    Şi merge în pământ această voce,
    De ce de ea nu vrei să te înduri?

    Învaţă însăşi ploaia să
    murmure
    Un cântec trist, dar moartea-i spune "Taci",
    Copacii rătăcesc fără
    pădure,
    Pădurea moare fără de
    copaci.

    07.08.2009
    Adrian Păunescu

    RăspundețiȘtergere
  6. da,o gasisem si eu azi pe un site si am trimis-o unui amic bun care iubea muzica ei.

    RăspundețiȘtergere