Chas Rigby este un vechi prieten din Marea Britanie, care are o voce minunata si un suflet de aur. Mi-a trimis aceasta melodie intr-un timp dureros si a reusit sa ma vindece. Thank you, Chas, Lai Youttitham, Suze, Joseph (my special friends from You Tube), multumesc Roxi si Mira pentru ca ati fost langa mine cand mi-a fost greu. Va imbratisez pe toti cu mult drag.
Pentru voi si pentru cei care va sa vie, multa bucurie, lumina, incredere si vointa de a merge mai departe intr-o lume din ce in ce mai dura.
Pentru voi si pentru cei care va sa vie, multa bucurie, lumina, incredere si vointa de a merge mai departe intr-o lume din ce in ce mai dura.
Shanti
Dragă Shanti,
RăspundețiȘtergereIți spun cu toată sinceritatea că mă simt onorată că mă situezi printre oamenii care sunt aproape de sufletul tău. Eu sunt cea care trebuie să-ți mulțumesc pentru toate sfaturile tale care m-au ajutat imens și pentru toate aceste frumuseți pe care le postezi aici.
Tot ceea ce scriu sunt gândurile mele curate îndreptate către tine. Mă bucur din inimă c-am reușit să transmit bucurie și lumină. Nu credeam acest lucru până ce te-am intâlnit pe tine în această lume virtuală.
Chiar dacă lumea este dură, nedreaptă, ce ne împiedică să păstrăm frumosul din noi? Nimic, totul depinde de noi să nu lăsăm să ne fie murdărit în niciun fel sufletul.Avem posibilitatea să închidem ochii și să nu mai vedem urâtul din jur, putem să ne astupăm urechile și să nu mai auzim cuvinte ce nu plac auzului nostru. Este greu, dar nu este imposibil. Nimeni nu are dreptul și nu ne poate răpi frumusețea interioară. Nu trebuie să deznădăjduim niciodată. Pentru ce trăim? Pur și simplu pentru a vedea cum” cad frnzele,cum apar mugurii, pentru o zi în care e soare și pentru alta-n care plouă” , cum spune Cella Serghi. Și aș mai adăuga eu: pentru fiecare clipă care ne este dată, fie că este frumoasă sau tristă, pentru fiecare nor din viața noastră cu speranța că-ntr-un viitor va apărea și câte-o rază de soare, pentru fiecare apus de soare care ne arată că se sfârșește o zi, dar că pot fi atâtea altele frumoase, pentru cei dragi din jurul nostru, care nu pot trăi fără noi și cărora trebuie să le dăm bucurii, zâmbete, încredere, să le sădim în suflete idealuri pentru care să se lupte,pentru cei care au nevoie de noi.Hai să facem o plimbare imaginară pe alei presărate cu frunze și flori de tei,să ne închipuim că ne găsim într-un lan plin de maci roșii și de albăstrele , asa cum zicea Blaga: ” ici-colo roșii stropi de mac/ și-n lan o fată/ cu gene lungi ca spicele de orz”.Sau la marea care ne cheamă, ne vrăjește, auzim valurile care se sparg de tărm și țipătul pescărușilor.
Tu ești o mare de sensibilitate, așa te percep eu. De aceea, trebuie să mergi mereu spre lumină.
” Am zărit lumină pe pământ/ Și m-am născut și eu/ Să văd ce mai faceți?/ Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceși cu fericirea?/ Mulțumesc, nu-mi răspundeți./Nu am timp de răspunsuri,/Abia dacă am timp pentru întrebări/ Dar îmi place aici./E cald, e frumos,/Și atata lumină încât/ Crește iarba.”(Marin Sorescu.Am zărit lumină...) Iți spun că este multă lumină, frumusețe, bucurie în această casă a ta.
Mulțumesc încă o dată pentru tot!
@ mira
RăspundețiȘtergerecu toate ca n-ai fost langa mine in ultimul timp, te-am simtit mereu aproape. inca de la primul nostru "contact" am "vazut" acea lumina si pace emanata dinspre tine si de aceea imi esti tare draga. am chinuit-o insa pe roxana cu problemele mele si ea m-a ajutat f.mult. tu m-ai ajutat cu amintirea luminii tale, Chas si Lai cu muzica lor minunata, Suze cu vorbele ei intelepte iar Joseph cu sfaturile sale barbatesti, de loc miloase. Uite ca am gasit sprijin intr-o lume virtuala, o lume pe care o percepeam falsa, ireala, o lume sclipitoare si teatrala. Iata insa ca n-a fost sa fie asa!
Langa mine, de-a lungul timpului, am adunat niste prieteni minunati; unii mai noi, altii mai vechi. Ce este interesant in toata treaba asta? Absolut toti cei care mi-au fost aproape "m-au simtit" in durere. Mi-au scris mesaje, e-mailuri si m-au ridicat iar in inalt. Tuturor le multumesc sincer si poate in alta zi voi face acelasi lucru pt voi daca va fi nevoie. Sper insa ca traiti macar cu satisfactie, daca fericirea e prea greu de atins. Fiecare dintre voi reprezenta o stea in viata mea si pt ca sunteti stele, toti straluciti intr-un fel anume.
E multa lumina in casa mea pt ca voi imi aduceti stralucirea. Ma inclin
“Dupa parerea mea, dragostea nu e orbire, ci, din contra e spor violent de luciditate. Ea ne ridica in proprii nostri ochi si, totodata, dezvaluie aproape tot ce e mediocru in noi. La lumina ei, iti vezi, intr-un chip misterios si inevitabil, ca niciodata inainte, scaderile, meschinariile, micimile, lasitatiile. Si cat de mult ai vrea sa fii asa cum te vede celalalt! Niciodata n-ai fost atat de atent la impresiile altuia si nu te-ai masurat, la fel de preocupat, in functie de ele. Ti-au crescut aripi, insa stii precis cat plumb ai in picioare. Poti mai mult decat inainte, dar vezi mai clar si ce nu poti. Neputintele tale se intrec in limpezime cu aspiratiile tale si, rusinat, incerci sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti in realitate si ceea ce intuiesti ca vede in tine cel pe care il iubesti. Vrei sa fii si vrei sa pari. Si daca nu te revolti impotriva sursei de lumina, n-ai alta cale decat sa doresti sa devii mai bun. Intrucat stii lucruri pe care inainte le treceai cu vederea sau nu-ti pasa de ele, dar acum te stanjenesc fiindca te coboara in ochii celui pe care-l iubesti. Aspiri sa inlaturi tot ce l-ar putea dezamagi si, la drept vorbind, nu faci aceste sacrificii din generozitate. Ele sunt un fel de mutilari fericite. Le accepti pentru a fi cum ai vrea sa fii. Si cum incepi sa fii, de fapt, deoarece fara sa stie celalalt esti, devii, intr-o masura, opera lui. Victima lui.
RăspundețiȘtergereAici sta, probabil, marea forta stimulatoare a dragostei. Si tot aici se afla, poate, explicatia pentru revolta misoginilor sau pentru graba lui don Juan de a-si lua talpasita. Ei nu indura opresiunea unei luciditati suplimentare, care le ameninta linistea. Gresesc oare sau primul simptom al declinului unei iubiri e, intr-adevar, tendinta de a fi, din nou, multumit de tine, de a nu mai dori sa pari mai inteligent, mai curajos, mai bun decat esti? Te reconciliezi cu ceea ce a fost alarmat, stingherit, in tine. Vrei sa nu mai depinzi de visurile celuilalt. Si-l lasi sa se descurce cum poate cu sinceritatea ta, sa constate ca politetea poate fi uneori mai rea decat o insulta” (Viata ca o corida - Octavian Paler).