Timpul se sparge
Secundele mor
Totul e haos
Chiar eu sunt haos.
Am inceput sa-nteleg viata
Sa percep moartea
Sa-nteleg starea iubirii
Starea destinului
Am gustat falsitatea altora
Descumpanirea
Deznadejdea
Iubirea si Ura
Amarul singuratatii
Iluzia increderii in cei de langa tine
Dezgustul frumusetii mascate
Am invatat chiar sa zambesc altfel
Tristetii galbene
Durerii negre
Am invatat sa plang linistit
Uneori
Cu lacrimi roz in doi ochi albastri
Am invatat cum pot privi adanc
Ca sa pot distinge
Originalul de copie.
Viata m-a plamuit nemilos
Si m-a trezit intr-o realitate
Deseori scabroasa
Alteori minunata.
Gandul meu pur
Pare ca se imbacseste in timp
Si, Doamne … ce n-as vrea
Sa fiu si eu ca cei
Care m-au dezamagit intr-atat!
intr-adevar, trist! Dar frumos...
RăspundețiȘtergerefac mari eforturi sa nu ma prostituez mental, sa stii. uneori imi vine s-o fac, victime gasesc, dar asa sunt eu, ma gandesc ca totul se plateste si se contabilizeaza undeva, asa ca...ma opresc.
RăspundețiȘtergeredepinde cum traiesti cu tine. Unii pot, altii nu! Eu nu am putut! Dar nu am avut decat de pierdut. Daca esti cinstit, esti prost!
RăspundețiȘtergerepai asta ma opreste in primul rand. caut sa fiu in balanta cu mine insumi. am niste principii bine batute in cuie si totusi...inca ma descopar.
RăspundețiȘtergereScrii atât de frumos despre viaţa de azi, despre omul de langa noi, despre ideal si frumos dar si despre implacabilul urât din realitatea aceasta atât de haotică uneori...
RăspundețiȘtergereTe aştept în volumul antologic Speranţele vieţii.
Cuvintele tale trebuie să ajungă pe paginile literaturii contemporane.
Cu deosebita consideraţie,
Simina Silvia Şcladan
Draga Simina, nimic nou daca-ti spun ca aduci bucurie pe unde calci. Asta simte toata lumea care te cunoaste.
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru cuvintele tale minunate si pentru invitatia facuta la urmatoarea carte. Am sa-ti scriu un e-mail sa vedem ce si cum.
Te imbratisez, draga Simina
Comentariu trimis de o buna prietena - Mira
RăspundețiȘtergerePoezia are ca teme: timpul, iubirea, viața, moartea, iar ca motive literare: destinul,ipocrizia, deznădejdea, iluzia încrederii, singurătatea, tristețea,deziluzia.
Discursul liric este construit pe o succesiune de antinomii/antiteze: iubire/ură, încredere/dezgust; moarte/iubire; pur/ se îmbâncsește,
Timpul este personificat,” se sparge/ secundele mor”, ceea ce reliefează faptul că timpul împietrește, devine veșnicie. Moartea timpului înseamnă , de fapt, eternitate.
Eul liric se identifică cu haosul ” Chiar eu sunt haos”, ceea ce arată dezechilibrul interior, golul existențial.
Este interesantă cromatica folosită. Dac-ar fi să interpretez în manieră simbolistă, aș putea spune că galbenul este culoarea deznădejdii, a sufletului trist și obosit.
Negrul este sugestia bolii și a morții. Chiar rozul și albastrul sugerează tristețea.
Invocația retorică ” Si, Doamne...” revelează strigătul deznădăjduit al eului care nu are decât calea de a se identifica cu cei care l-au dezamăgit.
ce frumos!
RăspundețiȘtergerema bucur c-am gasit acest coltisor minunat!
o seara frumoasa;)
@ gaby_d
RăspundețiȘtergerece bine ca-ti place. esti binevenita oricand in universul meu colorat :)))