Gand...


sâmbătă, 25 aprilie 2009

Ai fost un diamant candva...


Ti-am mai trimis un S.O.S.

Sperand ca vei intelege

Ceea ce caut.


Nu caut dragoste

Nici cuvinte false.

Caut un umar puternic

Pe care sa-mi odihnesc fruntea palida

Si-obrazul plans.


N-ai inteles nimic din toate-acestea

Si-ai preferat sa taci

Sa te inchizi

In eul tau opac-timid

Si-ai fost mereu absent in tine

In jurul meu absent in tot.


Si-atunci cand as fi vrut sa fiu cu tine

Esti undeva unde eu nu-s

Si-ti tragi tacerea peste vorbe

Si te scufunzi si te ascunzi…


Credeam ca-mi vei da iarasi aripi

Si ma vei inalta in zbor

Credeam ca-mi vei deschide ochii

Sa vad albastru, verde, roz...


Dar tu…

Ca ieri,

Alaltaieri si vesnic

Ai cautat cararea neumblata

Ce duce spre-acel munte prea batran

Si ai tacut inca o data

Si ai uitat sa mai revii.


Ce-as mai putea dori acum cand imi e bine

Ce-ai mai putea sa-mi dai cand n-am nevoie

Tu, stralucindul diamant al noptilor rebele?

Am obosit sa te mai sun.


Astazi te-ai spart in dune de farame

Si te-ai topit in apa de iluzii

Si te-ai zdrobit pierzandu-ti stralucirea

Si ai murit in muntele tau mut!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu