Inutilitate

Ti-am daruit sacrificiul vremii rotunde

Si mi-am suspendat existenta mea

De existenta ta.

M-am cufundat apoi intr-o liniste absurda

Si asteptam.

Ce ?

De ce ?

Nici eu nu stiu ce si pana cand

Sau ce doream in fapt.

Astazi, mi-ai cerut sa inchid ochii

Si sa deschid palmele indreptate spre tine

Cand, deodata, degetele le-am simtit arzand.

Tocmai imi daruisei un fulger globular.

Aveau rost cuvinte ?

Reprosuri ?

Punerile in balanta a ce a fost

Sau ce va fi ?

Stoica, am inchis fulgerul in palme

Strangand…

O lacrima se nascuse amara

Un zambet deja murise tacut.

M-ai lasat fara amprente, stiai ?

Nu sunt decat o stare astazi,

Starea de dispersie multicolora

A unui oarecare timp.

Asa am inteles eu prea tarziu

Inutilitatea sacrificiului

Dar… nu e loc de regrete,

Ce-am facut ramane zidit

Intr-o cetate trainica.

Ce va fi ?

Poate Dumnezeu imi va alina zbaterea

Spiritului luptator

Al mielului neintinat

Intr-o alta zi

Diferita de aceasta.

Poate tie iti va darui

Intr-o alta zi

Ceva atat de sclipitor

Pana la orbire.

Te va unge cu ulei de suspine

Si-ti va pierde cararile

Si-ti va inlantui norocul

Si-ti va fura vraja chipului

Pentru a te ingenunchia in umilinta

Pe care tu n-ai cunoscut-o inca

Si-abia atunci vei gusta durerea

Si vei cere iertarea pacatelor

Dar va fi prea tarziu…
prea tarziu…
Si…. I N U T I L.