Gand...


sâmbătă, 25 aprilie 2009

Cheia Timpului


Batran si trist se-aseaza Timpul
Pe al meu umar obosit
O cheie veche scartainda
Se-nvarte-n soarta zgomotos.
Se va schimba ceva de maine ?
Intreb eu Timpul domnitor
Iar Timpul tace si contempla
Privirea mea de pescarus.
Il strang copilareste-n brate
Il mangai fin si il sarut
Stiu ca nici el n-are ce face
Altcineva e mai presus.
Admit parsiva mea de Karma
Ma zbat aproape inutil
Asta e taina vietii mele
Sa zbor in timp cu Timp.

2 comentarii:

  1. Aceeași incertitudine a eului liric care se întreabă dacă se va schimba ceva în existența sa. Timpul este personificat, pentru că este ”bătrân și trist”.
    Superbă este imaginea artistică referitoare la cheia ruginită care ”SE-nvârte-n soartă zgomotos”
    Simbolismul cheii se află, mai întâi, în legătură cu dubla funcțiune a acestui obiect: a închide și a deschide intrările. Semnifică misterul, dar și cunoașterea acestui mister, accederea la secrete, la confidență, inițiere.
    Timpul contemplă ”Privirea mea de pescăruș”. Ce frumos! Pescărușul este o pasăre a luminii și, totodată, o alegorie a sufletului plutind deasupra abisurilor și a pericolelor vieții.Semnifică năzuința de autodepășire.
    Eul liric își admite Karma. S-ar părea că zbaterea este inutilă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos ai perceput starea prin care am trecut scriind acest poem. Finalul cade ca un pumnal: "Zbaterea este inutila" - cat adevar in cele rostite aici! :(((

    RăspundețiȘtergere