Iubire inutila...@ Shanti

Ti-am daruit sacrificiul vremii rotunde
Si mi-am suspendat existenta mea
De existenta ta.
M-am cufundat apoi intr-o liniste absurda
Si asteptam.
Ce ?
De ce ?
Nici eu nu stiu ce si pana cand
Sau ce doream in fapt.


Astazi, mi-ai cerut sa inchid ochii
Si sa deschid palmele indreptate spre tine.
Deodata, mi-am simtit degetele arzand.
Am deschis ochii si…
In palme se nascuse
Fulgerul globular
Al indiferentei tale.

Aveau rost cuvinte ?
Reprosuri ?
Puneri in balanta a ce a fost
Sau ce va fi ?

Stoica, am strans indiferenta ta in palme
Si o mutenie sfasietoare
Isi aruncase mantia peste noi.
O lacrima mi se nascuse amara
Un zambet imi murise trist
Pe buzele uscate de neiubire.

M-ai lasat fara amprente, stiai ?
Astazi sunt o stare,
Starea de dispersie multicolora
A unui oarecare timp.

Si tot azi
Am inteles inutilitatea sacrificiului
Pentru tine.
Dar… nu e loc de regrete,
Ce-am facut ramane zidit
Intr-o cetate trainica.

Ce va fi ?
Simple supozitii :
Poate mie Universul
Imi va alina zbaterea
Spiritului iubitor
Intr-o alta zi
Diferita de aceasta.
Poate tie
Intr-o alta zi
Iti va darui
Ceva sclipitor pana la orbirea de sine
Si te va unge cu ulei de suspine
Si-ti va pierde cararile
Si-ti va inlantui norocul
Si-ti va fura vraja chipului
Pentru a te ingenunchia in umilinta
Pe care tu n-ai cunoscut-o inca
Si-abia atunci vei gusta durerea mea
Si vei cere iertarea pacatelor
Dar va fi prea tarziu…prea tarziu…
Si…. I N U T I L.

@ Shanti

Ceea ce este

Viaţa este ceea ce este:
Goală,
Superficială,
Insignifiantă.

Omul
Se forţează continuu
Să-i dea un sens.

Negăsind în viaţă
Nici frumuseţe,
Nici iubire,
Nici împlinire,
Riscă sa cadă
În cinism
Şi atunci nu mai crede
În nimic.

Ceea ce dăinuie
Şi ne fascinează
Este Iluzia.

@Shanti, 16 nov.2010

La Adio, Tu... Adrian Paunescu

Multi l-au hulit, altii l-au omagiat... totusi, Adrian Paunescu va ramane idolul "genaratiei in blugi" si a marcat in istoria contemporana, cu versul sau acid sau profund, momente de cultura activa si vie in constiinta noastra!

El ne-a dat ratia de libertate in plin comunism, ne-a invatat sa apreciem adevarata valoare, ne-a invatat sa fim uniti, sa simtim si sa iubim poezia, muzica folk, sa fim altruisti, sa descoperim prietenia neconditionata... Adrian Paunescu a fost si va ramane patronul spiritual al generatiei noastre, a celor ce am fost adolescenti in anii '70-'80!

Odihneste-te in pace, Maestre! Abia acum esti printre stele. Aici straluceai in noroaie! Noroaiele au ramas, tu te-ai ridicat la ceruri, unde iti sade mai bine!

Dă-mi lacrimile tale...

Lume suferindă,

Îngenuncheată pe buza prăpastiei abisale,

Dă-mi toate lacrimile tale

Ştiute şi ascunse.

Dă-mi lacrimile născute

Din golul iubirii,

Din rănile trupului sfâşiat de boală,

Lacrimile celor cu suflete îndoliate,

Rătăcitori de iubire

Si ale celor

Ce nu ştiu să scape de povară.

Dă-mi, Lume, toate lacrimile tale

Căci ele te trag nemilos

În nebunia durerii.

Îţi înceţoşează mintea,

Îţi anulează viitorul

Şi te blochează în trecutul

Verbului "a fi".

Toate lacrimile tale

Le voi lua cu mine,

Le voi duce departe

Şi le voi amesteca

Cu ale celor

Ce s-au străduit să nu plângă.

Lacrimile le voi arunca

Şi le voi fereca

în Marea Plângerii,

Pentru că eu sunt

Păstrătoarea Lacrimei Universale.

Dacă vei avea vreodată curiozitatea

Să cauţi marea mea

Ai grija! Acolo nu vei mai gasi

Toate lacrimile tale.

Unele se vor fi uscat deja,

Altele le-au luat locul.

Dar dacă va fi să cauţi

Marea mea tainica

Înseamnă că iarăşi ai necazuri

Şi atunci …

Voi privi adânc în inima ta

Şi voi vedea marea de lacrimi

Ce vrei s-o ascunzi de mine…

@ Shanti

11 octombrie 2010

Ingaduie-mi sa plutesc...

Si un montaj video cu acelasi poem - creat de mine astazi 20 septembrie 2010, inainte de a pasi spre niciunde....

Umbra mea

De ce stai tu, Umbra obsesiva
in calea mea?
De ce-mi amintesti mereu
Dorintele primitive?
De ce ma condamni la vederea concreta
a ceea ce sunt
si nu a ceea ce par a fi?

Tu, Umbra venita din intuneric
prin artificiul subtil
al inselarii luminii,
Lasa-ma sa fiu intreaga.
Constienta.
Completa.

Lasa-ma sa fiu EU
si numai EU
cu MINE insumi.
Sa ma compun
si sa ma descompun
de cate ori am nevoie.

Tu, Umbra a mintii mele noptatice,
N-ai observat ca traiesc demult
in afara materiei?
N-ai remarcat ca proiectia EU-lui meu
nu mai exista?

He, he, he...
Sunt SPIRIT!

Umbra ta

Ti-ai perceput vreodata umbra?

Nu cumva ti s-au parut straine miscarile ei
de parca ar fi apartinut
unui alt trup?

Ti-ai privit vreodata gesturile
si expresia fetei
in oglinda?
Te-ai recunoscut in imagini?

Oare nu cumva percepi
doar contractia interna a muschilor
asemeni omului primitv
care nu descoperise inca oglinda?

Sa stii, prietene
ca umbra ta nu e o fantasma!
E chiar proiectia Eu-lui tau
necunoscut inca...

Vantul by Shanti

Ai ascultat vreodata vantul
ce-si zburda bucuria printre frunze?
Ai auzit vreodata vantul
soptindu-ti in ureche verbul "a fi"?
I-ai inteles vreodata zborul cu doua aripi
sau cu una singura?

Ar fi minunat daca ai incerca
Sa-i asculti linistea
Pentru ca acolo
Vei gasi toate raspunsurile
De care ai nevoie.

Ar fi maret daca ai patrunde adanc
In intelepciunea-i nesfarsita...
Hai! Zambeste!
Alunga-ti lacrimile dinauntrul tau
Si continua sa crezi in Iubire.
Pentru ca rabdarea este arta
Aducerii luminii in intuneric.

Si nu uita ca vantul
este batranul optimist
Al timpului trait si netrait inca.
De la el putem invata
Ca orice schimbare in destin
Nu e altceva decat un pas inainte.

Timpul melcat by Shanti

"Miros de rugină de lanţ" - Adrian Păunescu

Poezie scrisa de Adrian Paunescu pe 22 iunie 2010
si dedicata libertatii jurnalistilor,
libertatii de expresie, libertatii spiritului,
libertatii ca stare de a fi!

Poem - Nichita Stanescu

"Da-mi un motiv" by Shanti

Timpul este...?

Cad ganduri...@Shanti

Cad ganduri
Dezlipindu-se dureros de stele.
Obosite. Inlacrimate.

Cad ganduri.
Unele colorate,
Altele negre.

Cad ganduri.
Unele stralucesc ziua,
Altele stralucesc noaptea.

Cad ganduri
Si odata cu ele
Se sfarama si viata mea.

Cad ganduri...

@Shanti

Cenusa din ornic @ Shanti

Pestera lui Platon @ Shanti

Un anotimp... by Shanti

E pur si muove... poem by Shanti

Sunt cerul stins de vant...

Relax - Feel the Happiness and Warmth of a Maui Sunny Day

M-am nascut sub un semn de apa
De aceea ma scurg si curg printre pietre
Printre stanci si munti
Si ma mai scurg printre clipe
Printre zile si nopti
Ca sa ajung la lumina.
Si scurgandu-ma asa perpetuu
Am ajuns la punctul final
Al curgerii mele in neant
Si din semn de apa
M-am transformat in semn de aer.
Priveste-ma!
Sunt cerul stins de vant...

@Shanti, 23 septembrie 2009

Toamna...

Autumn leaves

Am incercat sa deschid ochii

Dar genele-mi devenisera ramuri
Si erau atat atat de grele
Incat am mai tinut o vreme ochii inchisi ...

Mai tarziu, deschizandu-i incet
Pleoapele-mi pareau mai usoare
Ramurile imbatranisera-ntre timp
Iar lacrimile nasteau grabite
Frunze aramii.

... Venise toamna...

@ Shanti, 19 septembrie 2009