Umbra mea

De ce stai tu, Umbra obsesiva
in calea mea?
De ce-mi amintesti mereu
Dorintele primitive?
De ce ma condamni la vederea concreta
a ceea ce sunt
si nu a ceea ce par a fi?

Tu, Umbra venita din intuneric
prin artificiul subtil
al inselarii luminii,
Lasa-ma sa fiu intreaga.
Constienta.
Completa.

Lasa-ma sa fiu EU
si numai EU
cu MINE insumi.
Sa ma compun
si sa ma descompun
de cate ori am nevoie.

Tu, Umbra a mintii mele noptatice,
N-ai observat ca traiesc demult
in afara materiei?
N-ai remarcat ca proiectia EU-lui meu
nu mai exista?

He, he, he...
Sunt SPIRIT!