Iubire inutila...@ Shanti

Ti-am daruit sacrificiul vremii rotunde
Si mi-am suspendat existenta mea
De existenta ta.
M-am cufundat apoi intr-o liniste absurda
Si asteptam.
Ce ?
De ce ?
Nici eu nu stiu ce si pana cand
Sau ce doream in fapt.


Astazi, mi-ai cerut sa inchid ochii
Si sa deschid palmele indreptate spre tine.
Deodata, mi-am simtit degetele arzand.
Am deschis ochii si…
In palme se nascuse
Fulgerul globular
Al indiferentei tale.

Aveau rost cuvinte ?
Reprosuri ?
Puneri in balanta a ce a fost
Sau ce va fi ?

Stoica, am strans indiferenta ta in palme
Si o mutenie sfasietoare
Isi aruncase mantia peste noi.
O lacrima mi se nascuse amara
Un zambet imi murise trist
Pe buzele uscate de neiubire.

M-ai lasat fara amprente, stiai ?
Astazi sunt o stare,
Starea de dispersie multicolora
A unui oarecare timp.

Si tot azi
Am inteles inutilitatea sacrificiului
Pentru tine.
Dar… nu e loc de regrete,
Ce-am facut ramane zidit
Intr-o cetate trainica.

Ce va fi ?
Simple supozitii :
Poate mie Universul
Imi va alina zbaterea
Spiritului iubitor
Intr-o alta zi
Diferita de aceasta.
Poate tie
Intr-o alta zi
Iti va darui
Ceva sclipitor pana la orbirea de sine
Si te va unge cu ulei de suspine
Si-ti va pierde cararile
Si-ti va inlantui norocul
Si-ti va fura vraja chipului
Pentru a te ingenunchia in umilinta
Pe care tu n-ai cunoscut-o inca
Si-abia atunci vei gusta durerea mea
Si vei cere iertarea pacatelor
Dar va fi prea tarziu…prea tarziu…
Si…. I N U T I L.

@ Shanti

Arta de a privi în tine însuţi

Arta de a privi în tine însuţi
Şi a descoperi
Ceea ce eşti cu adevărat
Este o artă atât de subtilă
Şi atât de profundă
Încât foarte puţini
Îşi fac timp
Să privească în sine
Cu ochii larg deschişi
Învăluiţi în tăcere
Înţelegându-se.

@ Shanti, 16 nov.2010

Desluşire

Sunt tăcută
Şi nemărginită
Şi în tăcerea asta completă
M-am desluşit pe mine însumi.

@ Shanti, 16 nov.2010

Lumina

Lumina este lumină.
Ea nu cere nimănui
Şi mai multă lumină
Aşa cum iubirea
Este iubire
Şi nu cere nimănui
Mai multă iubire.
Ea este infiinită.

@ Shanti, 16 nov.2010

Iubirea atemporală

Iubirea nu cunoaşte timpul.
Ea nu poate fi cultivată
Nefiind o emanaţie a plăcerii.
Iubirea este atemporală
Există,
Fiinţează,
Pătrunde în tot şi în toate.

@ Shanti, 16 nov.2010

Detaşarea completă

Îmbătrânim urât.
Feţele noastre ne stau mărturie.
Există o tristeţe a îmbătrânirii
Născută din amintirea trecutului.

Ar trebui să încercăm într-o zi
Să murim psihologic
Pentru trecutul nostru.
Să ne detaşăm de toate amintirile,
Lucrurile,
Temerile,
Neliniştile
Şi orgoliile.
Dacă am reuşi detaşarea
De tot şi de toate
Oare am putea
Să ne trezim a doua zi
Într-o fiinţă nouă
Complet diferită
Şi regenerată?

@Shanti, 16 nov.2010

Frica

Frica este ceea ce ne împinge
Să acceptăm
Condiţionarea noastră.
Uităm însă cu desăvârşire
Că unde este frică
Nu găsim iubire.

Ne putem oare elibera
De frica bătrâneţii?
A morţii?
A nesiguranţei zilei de mâine?

Ne putem oare elibera
De frica singurătăţii?
De cea a nu ajunge cineva, cândva?
De a nu fi iubit şi a nu putea iubi?

Dacă ne-am putea elibera de frică
Am fi liberi.
Dar cei mai mulţi dintre noi
Nu pot s-o facă
Şi atunci...
Acceptă frica
Resemnându-se.

@ Shanti, 16 nov.2010

Despre libertate

Libertatea este o idee
Nu o realitate.
Când eşti absolut liber
Nu mai rămâne nici o amprentă
În urma ta.
Priveşte zborul vulturului
Şi vei vedea
Că nu lasă în urma lui
Nici o aripă...

@ Shanti, 16 nov.2010

Ceea ce este

Viaţa este ceea ce este:
Goală,
Superficială,
Insignifiantă.

Omul
Se forţează continuu
Să-i dea un sens.

Negăsind în viaţă
Nici frumuseţe,
Nici iubire,
Nici împlinire,
Riscă sa cadă
În cinism
Şi atunci nu mai crede
În nimic.

Ceea ce dăinuie
Şi ne fascinează
Este Iluzia.

@Shanti, 16 nov.2010

Promisiuni

Promite-mi că vei fi
Atât de puternic
Încât nimic n-ar putea
Să-ţi tulbure pacea minţii.
Promite-mi că vei privi întotdeauna
Partea plină a paharului.
Numai aşa optimismul
Va naşte vise
Înfipte adânc în realitate.
Promite-mi că vei gândi pozitiv
Şi vei munci
Numai pentru cei
Care-ţi seamănă.
Promite-mi că te vei bucura
De succesul altora
Asemeni propriului succes.
Promite-mi că vei uita neimplinirile
Şi vei păstra marile realizări.
Acestea merită să-ţi rămână amintire.
Nu uita să zâmbeşti zilnic.
Nu ştii niciodată
Cine se poate îndrăgosti
De zâmbetul tău.
Promite-mi că nu-ţi vei pierde timpul
Criticând pe alţii.
Nu merită.
Habar n-ai ce cale
Îi este dată fiecăruia.
Promite-mi că vei aduce lumină
Şi bunătate în lume.
Nu prin vorbe fals poleite
Ci prin fapte măreţe.
Forţa şi adevărul sălaşluiesc în tine.
Nu trebuie decât
Să le asculţi şoaptele
Şi să le urmezi drumul.

@ Shanti, 27 octombrie 2010

Prietenului meu

Chiar dacă n-ai arătat-o întotdeauna
Am ştiut mereu că-ţi pasă de mine.
Chiar dacă nu mi-ai vorbit zilnic
Am simţit că eşti lângă mine.

Prietene drag,
Mă bucur că ne-am întâlnit
Pe calea întortocheată a vieţii
Şi,
In starea asta euforică
Aş vrea să-ţi spun un mic secret
Despre NOI:
Zâmbetul tău
De multe ori
M-a ridicat din abisuri.
Durerea ta
Întrecea suferinţa mea.
Am râs şi am plâns împreună
Ca doi copii nebuni…
Habar n-ai
Cât ador conversaţiile noastre banale
Despre ce-ai mai făcut tu?
Despre ce-am mai făcut eu?
Oare cât de des ne-am întrebat
“Îţi mai aduci aminte de momentul în care…?”

Habar n-ai cât de mult îmi place
Să râd cu tine,
Să te enervez,
Să te cert
Aşa cum nu îndrăznesc să cert pe nimeni.

Oare nu astfel
Se defineşte prietenia adevărată?

Prietene drag,
Fii veşnic fericit
Pentru că eşti
O persoană minunată
Şi nu uita
Că ori decâte ori
Vei avea nevoie
Sunt aici pentru tine.

Atât am vrut să-ţi spun,
Prietene,
Că-mi pasă.

@ Shanti, 27 octombrie 2010