Gand...


Se afișează postările cu eticheta Prietenului meu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Prietenului meu. Afișați toate postările

miercuri, 27 octombrie 2010

Prietenului meu


Chiar dacă n-ai arătat-o întotdeauna
Am ştiut mereu că-ţi pasă de mine.
Chiar dacă nu mi-ai vorbit zilnic
Am simţit că eşti lângă mine.

Prietene drag,
Mă bucur că ne-am întâlnit
Pe calea întortocheată a vieţii
Şi,
In starea asta euforică
Aş vrea să-ţi spun un mic secret
Despre NOI:
Zâmbetul tău
De multe ori
M-a ridicat din abisuri.
Durerea ta
Întrecea suferinţa mea.
Am râs şi am plâns împreună
Ca doi copii nebuni…
Habar n-ai
Cât ador conversaţiile noastre banale
Despre ce-ai mai făcut tu?
Despre ce-am mai făcut eu?
Oare cât de des ne-am întrebat
“Îţi mai aduci aminte de momentul în care…?”

Habar n-ai cât de mult îmi place
Să râd cu tine,
Să te enervez,
Să te cert
Aşa cum nu îndrăznesc să cert pe nimeni.

Oare nu astfel
Se defineşte prietenia adevărată?

Prietene drag,
Fii veşnic fericit
Pentru că eşti
O persoană minunată
Şi nu uita
Că ori decâte ori
Vei avea nevoie
Sunt aici pentru tine.

Atât am vrut să-ţi spun,
Prietene,
Că-mi pasă.


@ Shanti, 27 octombrie 2010