Lume suferindă,
Îngenuncheată pe buza prăpastiei abisale,
Dă-mi toate lacrimile tale
Ştiute şi ascunse.
Dă-mi lacrimile născute
Din golul iubirii,
Din rănile trupului sfâşiat de boală,
Lacrimile celor cu suflete îndoliate,
Rătăcitori de iubire
Si ale celor
Ce nu ştiu să scape de povară.
Dă-mi, Lume, toate lacrimile tale
Căci ele te trag nemilos
În nebunia durerii.
Îţi înceţoşează mintea,
Îţi anulează viitorul
Şi te blochează în trecutul
Verbului "a fi".
Toate lacrimile tale
Le voi lua cu mine,
Le voi duce departe
Şi le voi amesteca
Cu ale celor
Ce s-au străduit să nu plângă.
Lacrimile le voi arunca
Şi le voi fereca
în Marea Plângerii,
Pentru că eu sunt
Păstrătoarea Lacrimei Universale.
Dacă vei avea vreodată curiozitatea
Să cauţi marea mea
Ai grija! Acolo nu vei mai gasi
Toate lacrimile tale.
Unele se vor fi uscat deja,
Altele le-au luat locul.
Dar dacă va fi să cauţi
Marea mea tainica
Înseamnă că iarăşi ai necazuri
Şi atunci …
Voi privi adânc în inima ta
Şi voi vedea marea de lacrimi
Ce vrei s-o ascunzi de mine…
@ Shanti
11 octombrie 2010
