Gand...


luni, 1 martie 2010

Martisoare pline de iubire...

Fie sa ti se implineasca un vis indraznet asemeni ghiocelului firav care razbeste prin zapada si-si scoate firav corola in lumina soarelui...


Impleteste intr-un singur fir imaginar, iubirea si puritatea spiritului. Leaga snurul in crengile unui bradut. Parfumul cu miros de cetina verde ne va improspata existenta . Acesta este primul pas spre nemurirea noastra...

Norocul sa te insoteasca pe drumurile tale. Nu uita ca atunci cand se inchide o usa, o alta se deschide. Important este sa o vedem...

Admira frumusetile din jurul tau si nu uita ca lucrurile cele mai simple iti ofera cele mai minunate clipe de desfatare...

La multi ani, dragelor si dragilor. Primavara ne-a ciocanit la usa. Sa-i deschidem pentru a ne inverzi si sufletele :))

3 comentarii:

  1. Sa-ti spun si eu legenda babei Dochia si a Martisorului: se spune ca Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura foarte mult. Intr-o zi geroasa de iarna, a trimis-o sa spele la un rau o haina neagra, pana ce se va face alba ca zapada. Fata a spalat haina, dar n-a reusit s-o albeasca, se innegrea tot mai mult.Fata a inceput sa planga.Deodata, apare in fata ei un barbat chipes cu numele de Martisor. El ii da o floare rosie cu alb si-i spune sa plece acasa. Cand ajunge acasa, haina era alba ca zapada. Baba Dochia, furioasa, vede floarea din parul fetei si o intreaba de unde o are, caci e iarna inca si nu se gaseste nicio floare. Fata ii spune ca i-a daruit-o Martisor . Isi ia cojoacele si se duce in cautarea lui. Pe drum, fiindca vremea s-a incalzit, isi leapada , pe rand, cojoacele.Dar se intoarce vifornita si Martisor o mustra ca si-a trimis fiica vitrega sa spele haine la raul inghetat, nefiindu-i mila de ea. Baba Dochia a inghetat si s-a prefacut in piatra impreuna cu oile ei.
    De atunci , se spune ca firul alb si rosu semnifica lupta dintre bine si rau, dintre iarna si primavara.

    O alta legenda spune ca intr-o zi, Soarele s-a prefacut intr-un flacau chipes si a coborat in sat la hora. Un zmeu l-a vazut, l-a rapit si l-a inchis intr-o temnita.Fara el, natura era moarta. Un tanar s-a incumetat sa se duca la zmeu si dupa o lupta crancena a reusit sa-l omoare, eliberand, astfel, Soarele. Totul s-a trezit din nou la viata, insa tanarul n-a mai reusit sa vada primavara, deoarece sangele i se scurgea pe zapada. Pe masura ce zapada se topea , apareau niste flori albe, ghioceii.
    Asfel, rosul semnifica dragostea pentru tot ceea ce este frumos, precum si sangele voinicului, iar albul este frumusetea ghiocelului.

    Desigur ca sunt doar legende, sunt puerile poate, dar avem uneori nevoie de mai multa simplitate, de inocenta. E nevoie, cateodata, sa coboram in arhaic.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ganduri frumoase, imagini sugestive... Cum stii tu sa ne daruiesti frumusete, sa ne aduci bucurie si clipe senine! La multi ani si tie, draga Shanti, o primavara superba sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ mira

    ce frumoase sunt povestile astea... inca nu mi-am ucis copilul din mine de aceea imi place sa ascult asa ceva... macar pentru relaxare...

    te pup dulce si-ti doresc mult noroc.

    @ roxana

    ce m-as face eu fara voi (tu si maria) care-mi bucurati sufletul de fiecare data cand popositi aici? sunteti frumoase in spirit asa cum cred ca sunt gandurile mele pentru toti si de aia imi sunteti atat de dragi.

    te imbratisez dulce si-ti doresc multa lumina in fata si in spatele pasilor tai...

    RăspundețiȘtergere