Gand...


sâmbătă, 16 octombrie 2010

Metamorfoza by Shanti


Timpul si jocul
M-au transformat zilnic
In OMUL care trebuie sa fiu
AZI.

Initial,
Am abandonat
Scoica perlata
In care-mi aratam chipul
Celorlalti.

Apoi…
Am renuntat si la jocul in intuneric
Cu perdelele trase,
Neexpusa luminii
Si lumii.

Ma retrasesem in joc o vreme.
Sa ma descopar
Exact asa cum sunt.
Fara machiaje artificiale
Si fara masti.

Cine-ar fi inteles oare,
Jocul acela aparent stupid
Care-si pierduse pana si samanta ludicului
In linistea noptii ?
Intrebata de-as fi fost
Cum puteam explica taina metamorfozei mele
In cuvinte ieftine, pline de nonsens ?

Jocul meu era unul plin de mister:
Cel al autocunoasterii de sine.
Daca n-as fi facut-o in tacere
Poate ca astazi mi-ar fi fost frica
Sa ma descopar
Transformata integral
Asa… brusc
Ca printr-o minune,
In ceea ce sunt.

Oare n-ar fi fost atunci
Prea mult pentru tine
Si prea mult pentru mine ?
Oare nu ne minteam
Amandoi
Ca suntem aceiasi ?

@Shanti, 16 octombrie 2010

4 comentarii:

  1. Câte femei pot spune asta?

    ”Jocul meu era unul plin de mister.
    Cel al autocunoasterii de sine.
    Daca n-as fi facut-o in tacere
    Poate ca astazi mi-ar fi fost frica
    Sa ma descopar
    Transformata integral
    Asa… brusc
    Ca printr-o minune,
    In ceea ce sunt.”

    Poemul este o confesiune specială a eului care se privește cu ochi limpezi din exterior către cea mai tainică fibră a ființei.
    Minunat!
    Ca un portret în oglindă!

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Gina

    da, este o confesiune. si nu mi-e rusine sa recunosc asta deoarece am muncit mult in jocul acela... :))

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Gina

    mersi pentru vizita. la fel si tie. te pup, draga mea draga

    RăspundețiȘtergere