Gand...


luni, 11 octombrie 2010

Dă-mi lacrimile tale...


Lume suferindă,

Îngenuncheată pe buza prăpastiei abisale,

Dă-mi toate lacrimile tale

Ştiute şi ascunse.

Dă-mi lacrimile născute

Din golul iubirii,

Din rănile trupului sfâşiat de boală,

Lacrimile celor cu suflete îndoliate,

Rătăcitori de iubire

Si ale celor

Ce nu ştiu să scape de povară.

Dă-mi, Lume, toate lacrimile tale

Căci ele te trag nemilos

În nebunia durerii.

Îţi înceţoşează mintea,

Îţi anulează viitorul

Şi te blochează în trecutul

Verbului "a fi".

Toate lacrimile tale

Le voi lua cu mine,

Le voi duce departe

Şi le voi amesteca

Cu ale celor

Ce s-au străduit să nu plângă.

Lacrimile le voi arunca

Şi le voi fereca

în Marea Plângerii,

Pentru că eu sunt

Păstrătoarea Lacrimei Universale.

Dacă vei avea vreodată curiozitatea

Să cauţi marea mea

Ai grija! Acolo nu vei mai gasi

Toate lacrimile tale.

Unele se vor fi uscat deja,

Altele le-au luat locul.

Dar dacă va fi să cauţi

Marea mea tainica

Înseamnă că iarăşi ai necazuri

Şi atunci …

Voi privi adânc în inima ta

Şi voi vedea marea de lacrimi

Ce vrei s-o ascunzi de mine…

@ Shanti

11 octombrie 2010

9 comentarii:

  1. M-au impresionat tare mult aceste randuri, ganduri ale tale. O tristete fara margini m-a cuprins, o durere pentru toti cei care au cel putin o lacrima lasata sa curga spre a ajunge in Marea Plangerii...
    Te imbtatisez cu drag, Shanti, sper ca totul este Ok!

    RăspundețiȘtergere
  2. Un poem ca un strigăt, o voce personală, topită în durerea tuturor. Umani, egali în fața pierderii, a rătăcirii, a deznădejdii.
    Lacrima, simbol al purificării.
    Minunat, ca un buchet de doruri ..

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Roxana & Gina

    da, e un strigat de saturatie pentru ceea ce vad zilnic in jur. prea multe lacrimi, prea multa durere iar cand acestea exceleaza, lumea se tampeste, se inraieste, se vulgarizeaza. as vrea sa vad altfel de oameni in jurul meu. ma gandeam ca ar fi minunat daca as avea puterea de a aduna toata neputinta lumii, s-o innec in mare si sa vad apoi o lume noua, complet diferita de asta, capabila sa zambeasca chiar si fara motiv, sa iubeasca si sa fie iubita, sa fie fericita...

    RăspundețiȘtergere
  4. Poemul tau este o invocatie adresata lumii de a-ti darui lacrimile, un strigat deznadajduit.
    In poezia lui Blaga, ” Lacrima si raza”, picatura cazuta din ochiul inlacrimat al omului spune: ” Eu sunt un strop de suflet/ Si sunt/ Ca picurii izvoarelor fierbinti.”
    Asadar, lacrimile fierbinti ale durerii, implorarii reprezinta o conjunctie a focului si a apei. Lacrimile sunt purificatoare.

    De aceea, lacrimile din poemul tau mi-as dori sa se transforme in stele, in lacrimi de bucurie si de fericire.
    Este uimitor faptul ca-ti doresti sa schimbi lumea, sa nu mai fie lacrimi,doar zambete. Ce frumos ar fi!Dar sa nu ne pierdem nadejdea, e posibil sa-ti vezi realizate aceste visuri.

    Iti doresc o toamna frumoasa, cu mangaieri calde de soare!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu plânge pentru această viaţă nebun ...
    Don’t cry for the crazy world. An excellent and a sensitive poem!

    RăspundețiȘtergere
  6. @ mira

    ca de obicei vii in vizita cu cele mai minunate cuvinte asa cum ii sade bine unei profesoare de romana de mare valoare. te pup dulce.

    da, as vrea sa schimb lumea. nu mai suport ceea ce este. s-a vulgarizat si bestializat totul. printre cei care au schimbat negativ lumea traiesc si unii - putini, e drept - ca mine, ca tine...

    da, lacrima purifica si e necesara. prin lacrimi ne eliberam de durere. nu este o rusine sa plangi. chiar e necesar.

    iti doresc si eu o toamna blanda cu toate ca se anunta una friguroasa :((

    @ Philip

    I cry for this crazy world, not especially for me :(( Hugs, my friend

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Gina

    sa stii ca sunt asemenea lacrimi...

    @ Phili

    :)) Then... smile for me :))

    RăspundețiȘtergere