Ai ascultat vreodata vantul
ce-si zburda bucuria printre frunze?
Ai auzit vreodata vantul
soptindu-ti in ureche verbul "a fi"?
I-ai inteles vreodata zborul cu doua aripi
sau cu una singura?
Ar fi minunat daca ai incerca
Sa-i asculti linistea
Pentru ca acolo
Vei gasi toate raspunsurile
De care ai nevoie.
Ar fi maret daca ai patrunde adanc
In intelepciunea-i nesfarsita...
Hai! Zambeste!
Alunga-ti lacrimile dinauntrul tau
Si continua sa crezi in Iubire.
Pentru ca rabdarea este arta
Aducerii luminii in intuneric.
Si nu uita ca vantul
este batranul optimist
Al timpului trait si netrait inca.
De la el putem invata
Ca orice schimbare in destin
Nu e altceva decat un pas inainte.
”Ar fi minunat daca ai incerca
RăspundețiȘtergereSa-i asculti linistea
Pentru ca acolo
Vei gasi toate raspunsurile
De care ai nevoie.”
Minunat!!!
@ Gina
RăspundețiȘtergerem-ai prins in "focul creatiei" :)) nu stiu daca finalizasem poezia cand ai citit-o :))
astazi mi-a venit ideea asta cu vantul pt ca tot astazi l-am ascultat cu adevarat pentru prima oara in viata! o senzatie exceptionala, nu se poate compara cu altele. e o STARE! astazi am realizat clar ca lucrurile simple trec pe langa noi fara sa le dam importanta totusi... ele ne incanta si poarta o frumusete extraordinara exterioara dar si interioara, totul e sa le observam si sa le patrundem adanc in intelepciune. mai mult, daca reusim sa le ascultam povetele... am avea ce invata de la fiecare ...
"Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi." - Johann Wolfgang Von Goethe
RăspundețiȘtergereIubesc in toate anotimpurile, asa ca... n-am de ce astepta pana la venirea celui predestinat :))
Este foarte frumoasa poezia ta! Este uimitor cum poti asculta glasul vantului si al naturii!
RăspundețiȘtergereNu stiu de ce, mie vantul imi da un sentiment straniu, de neliniste, de dezechilibru .
In cadrul simbolismului elementelor si fenomenelor cosmice, vantul apare ca un transformator al lumii. In textele sacre este sinonim cu sufletul divin, iar in hinduism vantul este intruchipare a sufletului, intermediar intre cer si pamant, agent purificator.
Vantul este un simbol al miscarii, dinamismului si este asociat pasarii, calului, gandului. Semnifica insa si agilitatea haotica, nestatornicia, desertaciunea.
In lirica romaneasca, vantul este asociat dorului si dragostei.
Aspectele malefice ale vantului sunt asociate in mitologia populara unor personaje feminine( Ielele, Vantoasele, Volburile).
In poezia ta vorbesti de vantul care aduce linistea, fiorul iubirii, un vant usor si placut. Ar putea fi oare identificat cu Zefirul?
Iti doresc ca vantul sa-ti mangaie pasii mereu, sa fie un vant aducator de bucurie, liniste, fericire, iubire...
@ mira
RăspundețiȘtergerevai, de cand nu ti-am mai vazut pasii pe-aici! ma bucur ca ai venit in vizita si mi-ai lasat un crampei din intelepciunea ta.
nu, aici vantul nu are legatura cu iubirea aia pamanteana despre care vorbesti ci cu ceea ce inteleg eu prin iubire absoluta descoperita in cunoasterea spirituala. e o stare extraordinara pe care o intelege doar cel care stie sa asculte vantul cu toata fiinta sa. tine de meditatie. am trait senzatia uniunii cu vantul. eram vant si-mi era bine. zburam, pluteam, vedeam din inalt. e ceva mirific care nu poate fi explicat in cuvinte dar nu e ceva nou. am citit despre starea asta in cartile lui Krishnamurti si abia acum am deslusit ce intentiona sa zica prin cuvinte...
te pup cu drag.