Mi-e cald. Foarte cald. Transpir chiar si atunci cand imi fac patul. Parca as sta in sauna. Ma doare capul. Trebuie sa ies undeva sa respir aer curat. Si unde as putea in alta parte decat la munte?
Asa am ajuns duminica dimineata intr-o poenita, undeva intre Timisul de Sus si Timisul de Jos. Superba zona. Soseaua incadrata cu brazi falnici de un verde crud, munti mandri si impunatori ne priveau tacuti de sus, un paraias rece curge voios printre pietre..... Era aproape imposibil sa nu facem popas aici.
Totul arata ca intr-o poveste. In plus aici am gasit oaza de liniste de care aveam atata nevoie, aerul curat si in sfarsit respirabil. Ce poate fi mai minunat decat bucuria omului de a se desfata in natura? Parca aici patrunzi adanc sensul cuvantului "Libertate". Da. Omul este profund legat de natura. In natura isi are radacinile adanc infipte, inca de la inceputurile fiintarii sale...In paradisul verde am ajuns pe la ora 9 dimineata. Ici-colo cate o masina parcata, cate un cort si ... persoane care se pregateau deja sa faca ... primul gratar!!! Incredibil, mi-am zis. Vii in natura, in aer curat, proaspat si in loc sa te bucuri de ceea ce nu a fost creat de mana omului, sa te incarci energetic pozitiv, treci imediat la distrugere si poluare.In mai putin de o ora poenita s-a umplut de lume: de pe la Brasov, Bucuresti si din Prahova. Toti s-au apucat de ... treaba cu gratareala. Nici nu se mai putea respira. O pacla densa de fum si un miros greu de mici a invadat intreg spatiul. Devenise complet irespirabil. Asa e la ... munte!?!
Am decis sa ne alegem un traseu scurt. Dar am renuntat repede de teama ursilor. Ne-am multumit cu o plimbare prin zona. Radacinile uriase ale unor brazi mi-au atras in mod deosebit atentia. Pareau adevarate opere de arta. Incolacite, ciudate, creau forme si obiecte greu de imitat chiar si de mana unui artist celebru.
Dupa o ora de admiratie totala, ne-am intors la locsorul nostru. Unii terminasera masa, altii nu. Ne-am linistit. Mi-am zis ca vom reusi totusi sa ne bucuram de aerul curat si de vanticelul bland care ne mangaia pielea. Nu erau mai mult de 27 grade in aer spre deosebire de Bucuresti unde se topea pana si fantana arteziana din cauza apei clocotita de soare!
Bucuria noastra n-a durat prea mult. :(( In maxim doua ore "turistii" s-au apucat de al doilea gratar. Iarasi s-a imbacsit aerul. Care este pana la urma avantajul mersului la munte daca si aici dam peste mitocani care imput atmosfera? Ca sa nu mai zic ca aveam parte si de o poluare sonica manelista. Fanii acestui tip de muzica au un bolnav obicei de a asculta manelele la maxim de parca vecinii lor ar fi obligati sa le suporte incultura si preferintele!!! Eram un pachet de nervi.
Si ca sa intelegeti cat de dramatica a fost ziua, va spun ca a urmat si a 3-a runda de gratare. Asta a fost pe la ora 18. Dupa orele de "bucatarie" in mijlocul naturii, ziua s-a finalizat pentru unii cu al 4-lea foc!!!! Era cel de ... incalzire, cica. Pentru ca se facuse racoare. Mie mi se parea chiar foarte ok, dar deh!... aveau mania asta a focului!!! Pai daca e gratis, nu?
Si uite-asa am visat sa merg la munte pentru relaxare si m-am intors cu o mie de draci. Cred ca este inutil sa va spun ce a ramas dupa romanii iesiti la gratare! Se umple un camion. Dar cui sa-i pese? Asa stiu unii (majoritatea) sa respecte natura. Asa stiu unii sa se bucure de aerul proaspat al brazilor, de frumusetea muntilor, de pajistile cuminti care ne asteapta zilnic in bratele lor pline de roua. O floare pentru fiecare roman care stie sa aprecieze natura, o respecta si o intelege :)
Asa am ajuns duminica dimineata intr-o poenita, undeva intre Timisul de Sus si Timisul de Jos. Superba zona. Soseaua incadrata cu brazi falnici de un verde crud, munti mandri si impunatori ne priveau tacuti de sus, un paraias rece curge voios printre pietre..... Era aproape imposibil sa nu facem popas aici.
Totul arata ca intr-o poveste. In plus aici am gasit oaza de liniste de care aveam atata nevoie, aerul curat si in sfarsit respirabil. Ce poate fi mai minunat decat bucuria omului de a se desfata in natura? Parca aici patrunzi adanc sensul cuvantului "Libertate". Da. Omul este profund legat de natura. In natura isi are radacinile adanc infipte, inca de la inceputurile fiintarii sale...In paradisul verde am ajuns pe la ora 9 dimineata. Ici-colo cate o masina parcata, cate un cort si ... persoane care se pregateau deja sa faca ... primul gratar!!! Incredibil, mi-am zis. Vii in natura, in aer curat, proaspat si in loc sa te bucuri de ceea ce nu a fost creat de mana omului, sa te incarci energetic pozitiv, treci imediat la distrugere si poluare.In mai putin de o ora poenita s-a umplut de lume: de pe la Brasov, Bucuresti si din Prahova. Toti s-au apucat de ... treaba cu gratareala. Nici nu se mai putea respira. O pacla densa de fum si un miros greu de mici a invadat intreg spatiul. Devenise complet irespirabil. Asa e la ... munte!?!Am decis sa ne alegem un traseu scurt. Dar am renuntat repede de teama ursilor. Ne-am multumit cu o plimbare prin zona. Radacinile uriase ale unor brazi mi-au atras in mod deosebit atentia. Pareau adevarate opere de arta. Incolacite, ciudate, creau forme si obiecte greu de imitat chiar si de mana unui artist celebru.
Dupa o ora de admiratie totala, ne-am intors la locsorul nostru. Unii terminasera masa, altii nu. Ne-am linistit. Mi-am zis ca vom reusi totusi sa ne bucuram de aerul curat si de vanticelul bland care ne mangaia pielea. Nu erau mai mult de 27 grade in aer spre deosebire de Bucuresti unde se topea pana si fantana arteziana din cauza apei clocotita de soare!
Bucuria noastra n-a durat prea mult. :(( In maxim doua ore "turistii" s-au apucat de al doilea gratar. Iarasi s-a imbacsit aerul. Care este pana la urma avantajul mersului la munte daca si aici dam peste mitocani care imput atmosfera? Ca sa nu mai zic ca aveam parte si de o poluare sonica manelista. Fanii acestui tip de muzica au un bolnav obicei de a asculta manelele la maxim de parca vecinii lor ar fi obligati sa le suporte incultura si preferintele!!! Eram un pachet de nervi.Si ca sa intelegeti cat de dramatica a fost ziua, va spun ca a urmat si a 3-a runda de gratare. Asta a fost pe la ora 18. Dupa orele de "bucatarie" in mijlocul naturii, ziua s-a finalizat pentru unii cu al 4-lea foc!!!! Era cel de ... incalzire, cica. Pentru ca se facuse racoare. Mie mi se parea chiar foarte ok, dar deh!... aveau mania asta a focului!!! Pai daca e gratis, nu?
Si uite-asa am visat sa merg la munte pentru relaxare si m-am intors cu o mie de draci. Cred ca este inutil sa va spun ce a ramas dupa romanii iesiti la gratare! Se umple un camion. Dar cui sa-i pese? Asa stiu unii (majoritatea) sa respecte natura. Asa stiu unii sa se bucure de aerul proaspat al brazilor, de frumusetea muntilor, de pajistile cuminti care ne asteapta zilnic in bratele lor pline de roua. O floare pentru fiecare roman care stie sa aprecieze natura, o respecta si o intelege :)
Concluzie: majoritatea romanilor sunt needucabili!!!
Ce poți spune, Shanti?
RăspundețiȘtergereGrătarul ăsta a devenit nu doar emblema zilelor de sfârșit de săptămână, este cumva, organic- nu faci grătar, nu ești cine știe ce..
Eu stau foarte aproape de marele parc natural al județului.
Lumea nu prea riscă, adică nu se mai ”fac” grătare, dar sunt niște ”bombe”, din care mirosul de mici se duce până in mijlocul pădurii.
In zilele lucrătoare, este bine, fără fum, fără tipi tatuați, forțoși, cu lanțuri groase atârnând pe burțile răsfrânte..
p.s.cui ce-i pasă?
eu am venit cu mancarea de acasa. n-ar putea face si altii la fel? de ce trebuie musai s-o gateasca in aer liber unde sunt atat de multi oameni care au iesit la recreere? nimeni nu cauta natura pentru a inspira aerul greu emanat de gratarele unora si nici nu sunt doritori in a se "cultiva" cu manele.
RăspundețiȘtergereacesti "turisti", dupa ce ca transforma un aer pur intr-unul inrespirabil, lasa dupa ei o tona de gunoi. asa cum au stiut sa-si care masa de-acasa, scaune, farfurii si tot tacamul nu au putut strange ramasitele menajere ramase in urma lor? nu au putut sa duca gunoaiele intr-un loc special amenajat in cazul in care in zona campata nu exista asa ceva? nu. ei vin la munte sa-si umfle burtile cu mici, friptane, bere si vin iar "ofranda" adusa naturii tolerante este muntele... de gunoaie!
Da, asa e Shanti, natura trebuie respectata si inteleasa, vom fi uimiti cat de mult ne poate oferi in schimb. Minunate locurile prin care ai trecut, pacat ca nu te-ai putut bucura in totalitate de frumusetea lor.Din pacate, peste tot in natura omul isi lasa urma, am trait si eu gustul amar de nenumarate ori si frustrarea ca au trecut altii inaintea mea pe acolo si au dorit ca eu sa stiu asta.Pacat!
RăspundețiȘtergere