Sper sa va placa punerea in opera a propriei mele poezii :) Mie mi se rupe sufletul numai cand ascult muzica de pe fundal, daramite versurile :(
Va pup, dragilor Shanti
I was born under a sign of water Therefore I drained and flushed through stones Among the rocks and mountains And may I escaped through moments, Days and nights To come to light.
And drained me perpetual I reached the final point Of the flow results in nothingness And from a sign of water I became a sign of air. Look at me! I am the sky faint by wind.
"Intai si-ntai sosi-vei la sirene Acelea care-ademenesc pe oameni…"
(Homer, Odiseea; trad. G. Murnu)
Poetul antic Homer, in poemul Odiseea care istoriseste calatoria lui Ulise, dupa razboiul troian, inapoi spre insula-i natala, Ithaca, pomeneste de aceste femei ale marii, care traiau pe o insula si ademeneau, cu glasurile lor, calatorii care-si gaseau apoi moarteape insula fermecata. Ulise si ceilalti navigatori de pe corabie au scapat cu viata urmand sfatul vrajitoarei Circe: Ulise a fost legat zdravan de catarg, pentru a nu putea parasi corabia, iar tovarasii sai si-au astupat urechile cu ceara, ca sa nu auda cantecul vrajit. Nu stim exact cum aratau aceste sirene in viziunea lui Homer; se pare, ca pentru grecii antici, sirenele erau niste femei cu coada de pasare!
In schimb, doua mii de ani mai tarziu,in Evul Mediu, toata lumea stia ca sirenele sunt niste femei cu coada de peste si glas ademenitor, pe cat de frumoase, pe atat de primejdioase. (Dar nu era ceva nou: credinte despre fapturi jumatate om-jumatate peste existau si cu cinci milenii I. Hr. Babilonienii credeau intr-un zeu cu coada de peste, numit Oannes, iar mitologia greaca e plina de zeitati marine cu cozi de peste.)
Chiar si in secolul al XIX-lea, oamenii inca mai credeau in existenta sirenelor. La balciuri, prin circuri, erau expuse asa-numite sirene – niste falsuri dibaci alcatuite, din parti provenind de la animale diferite, de pilda capete si trunchiuri de maimuta la care erau atasate cozi de peste. Alteori, pesti precum pisicile ori vulpile de mare erau prelucrati astfel incat sa arate ca niste mumii ale unor fapturi ciudate, ce corespundeau reprezentarilor din “imaginarul colectiv” cu privire la sirene.
Totusi, pornind de la ideea ca, intr-o legenda, ceva-ceva tot trebuie sa fie adevarat, multi s-au straduit sa descopere samburele de adevar din legenda sirenelor.
Cel mai logic a fost sa se presupuna ca acei calatori care povesteau despre sirene vazusera cine stie ce animal ciudat, necunoscut europenilor, avand o oarecare aparenta de faptura feminina, iar imaginatia povestitorilor, dorinta lor de a-si ului ascultatorii si inevitabila distorsionare a informatiei trecute din gura in gura facusera restul. Dar ce animal putea fi acela? Pai, cel mai probabil, chiar o sirena. Numai ca zoologii de azi inteleg prin sirene altceva decat calatorii din Evul Mediu.
E vorba despre sirenieni, un grup de mamifere acvatice care cuprinde azi numai patru specii, impartite in doua familii: Trichechidae sau Manatidae (cu trei specii - posibil patru, dar inca nu e stabilit cu precizie - numite lamantini, care traiesc in ape dulci) si Dugongidae, care mai cuprinde, in ziua de azi, doar o singura specie: dugongul sau vaca de mare (Dugong dugon), o specie marina. O alta specie inrudita cu dugongul, numita vaca de mare a lui Steller, a disparut in urma cu cca. 200 de ani, exterminata de om.
Sirenienii provin din mamifere terestre care, in urma cu milioane de ani, au patruns in mediul acvatic, dobandind treptat adaptari specifice. Isi duc viata in apele putin adanci din apropierea coastelor oceanice si in estuarele unor fluvii, in rauri si lacuri mari. Se hranesc exclusiv cu plante, avand in ecosistemele acvatice un rol echivalent cu cel al erbivorelor mari in ecosistemele terestre.
Sirenele marii
Dugongul, extrem de interesant pentru zoologi de vreme ce e singurul mamifer erbivor marin, nu are, din nefericire, o relatie prea pasnica cu oamenii; timp de secole, acestia l-au vanat intens pentru carne si grasime. Iata un scenariu propus de zoologi pentru a explica originea mitului sirenelor: aceste animale (dugongii) obisnuiesc sa se hraneasca sub apa, rontaind plante acvatice. Cand sunt deranjate de apropierea unor intrusi, se ridica la suprafata, scotand din apa capul si partea superioara a trunchiului, cu tulpinile plantelor acvatice atarnandu-le pe cap ca niste plete . Probabil, asa se explica faptul ca in multe versiuni a ale legendelor despre “oameni ai marii” se spune ca acestia au parul verde. Femelele au mamelele situate in regiunea toracica, asa ca, aproape de pieptul mamelor, pot fi zariti uneori niste pui – cea mai elocventa imagine care evoca feminitatea. Adaugati la asta faptul ca, pe vremea aceea, calatoriile pe mare puteau dura saptamani sau luni in sir...
Dupa un atat de lung rastimp de singuratate, nu-i de mirare ca bietii marinari vedeau – sau isi imaginau – aceste fapturi greoaie ca pe niste femei ale apelor. (Parca si auzi comentariile pe care le faceau, in vreme ce se uitau, de pe puntea vasului ori de pe mal, la ciudatele sirene grasane care se balaceau la mica departare de ei!)Iar cum, la intoarcerea pa uscat, aceste povesti – istorisite, pesemne, in special la carciuma - treceau din gura-n gura, fiecare le inflorea la randul lui, insistand asupra laturii spectaculoase, adaugand amanunte senzationale menite sa-i lase pe ascultatori cu gura cascata… si uite asa, de la niste mamifere acvatice greoaie si cu ierburi ude pe cap, se ajungea la niste frumoase si ispititoare femei ale apelor. Era ca si cum ar fi jucat “telefonul fara fir” timp de mai multi ani si mai multe generatii.
Relax - Feel the Happiness and Warmth of a Maui Sunny Day
M-am nascut sub un semn de apa De aceea ma scurg si curg printre pietre Printre stanci si munti Si ma mai scurg printre clipe Printre zile si nopti Ca sa ajung la lumina. Si scurgandu-ma asa perpetuu Am ajuns la punctul final Al curgerii mele in neant Si din semn de apa M-am transformat in semn de aer. Priveste-ma! Sunt cerul stins de vant...
In luna iunie a anului 1961, un articol aparut in revista New Heaven Register din Connecticut, SUA, ii invita pe cititori sa ia parte, in calitate de subiecti, la un experiment pentru mai buna intelegere a mecanismelor memoriei. Articolul nu dadea insa de banuit asupra adevaratei intentii a tanarului de 27 de ani Stanley Milgram, profesor de psihologie la Universitatea Yale. Cei recrutati au fost introdusi intr-o incapere in care aveau sa fie martorii unui spectacol inedit: un om fusese impanzit cu electrozi capabili sa provoace socuri dureroase. Subiectilor li s-a cerut sa-i puna acestuia intrebari aflate pe o lista dinainte stabilita si sa-i administreze „elevului“ cate un soc electric la fiecare raspuns gresit. In acest scop, s-a utilizat o consola prevazuta cu comutatoare care aplicau tensiuni de la 15 la 450 de volti.
Desi separati printr-un perete, participantii la experiment puteau auzi strigatele de durere ale celui examinat, ca raspuns la socurile electrice pe care le primea de fiecare data cand dadea un raspuns incorect. Cand tipetele acestuia s-au intensificat, multi dintre recruti au inceput sa protesteze; totusi, la insistentele responsabilului de experiment, 65% dintre ei i-au administrat „elevului“ tensiunea maxima, fapt care a facut ca tipetele sa se transforme intr-o tacere terifianta. Recrutilor li s-a dezvaluit adevarul abia la sfarsitul experimentului: de cealalta parte a peretelui se aflase un simplu actor, care nu patise nimic. Milgram a demonstrat astfel ca oamenii obisnuiti sunt capabili de abuzuri la adresa unei persoane nevinovate, atata timp cat se supun unei autoritati care isi asuma intreaga responsabilitate.
See the stars come falling down from the sky Gently passing they kiss your tears as you cry See the wind come softly blow the hair from your face See the rain come hide away in disgrace
Still I’m Sad
For myself my tears just fall into dust Day will dry them and night will find they are lost Now I find that time is blowing tide into my heart Let the rain fall, for we are apart
How I’m Sad How I’m Sad Oh How I’m Sad
Ma doare, ma stramba, ma stoarce si de aceea inca sunt trista...
Melodia asta n-am auzit-o de peste 20 de ani. Sper sa va placa :) E o celebra piesa nascuta in anul ... 1965 :) Iata ce inseamna valoarea reala!
fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci ! Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand, fa-ti timp cu mila blanda sa le alini trecand. Fa-ti timp pentru-adevaruri si adanciri in vis, fa-ti timp pentru cantare cu sufletul deschis. Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor, fa-ti timp sa-auzi ce spune o floare, un cocor. Fa-ti timp sa astepti din urma cand mergi cu slabanogi, fa-ti timp pe-un munte, seara, stand singur, sa te rogi. Fa-ti timp sa stai cu mama si tatal tau batrani, fa-ti timp de-o vorba buna si-o coaja pentru caini. Fa-ti timp sa stai aproape de cei iubiti, voios, fa-ti timp sa fii si-al casei, in slujba lui Hristos. Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat, fa-ti timp, ca esti de taine si lumi inconjurat. Fa-ti timp de rugaciune, de post si meditari, fa-ti timp de cercetarea de frati si de-adunari. Fa-ti timp si-aduna-ti zilnic de toate cate-un pic, fa-ti timp ca viata trece si cand nu faci nimic! Fa-ti timp langa Cuvantul lui Dumnezeu sa stai, fa-ti timp, caci toate-acestea au pentru tine-un grai. Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti, fa-ti timp sa dai si vietii si mortii tale un pret ! Fa-ti timp ACUM ! ca-n urma zadarnic ai sa plangi, Comoara risipita a vietii n-o mai strangi.
Kate Gibson - ''Strange days'' - ''Dance me to the end of love''
Recunosc ca nu am vizionat filmul "V de la Vendetta" dar sigur il voi cauta :) Iata ce se poate ascunde sub o masca zambitoare. Acelasi lucru il putem intalni si la oamenii de langa noi. Ne zambesc sagalnic dar in sufletul lor se ascunde rautatea fara margini. Asta inseamna practic tehnica manipularii prin imagini/ aparente . Observati ce profesionist este manipulatorul!
Angkor este numele convenţional aplicat unei regiuni din Cambodgia servind ca sediu al Imperiului Khmer care a inflorit (aproximativ) din secolul al nouălea pana în secolul al treisprezecelea. Ruinele Angkor sunt amplasate în mijlocul unei paduri si a unor terenuri agricole în apropiere de Siem Reap şi reprezintă un sit inclus in minunantiile UNESCO.
Angkor Wat a fost declarat cel mai mare monument religios din lume. În 2007, o echipă internaţională de cercetători a concluzionat că Angkor a fost cel mai mare oraş preindustrial din lume, cu o extindere urbană de 3000 de kilometri pătraţi. In Angkor ar fi trait o populaţie de până la un milion de oameni.
Angkor Wat (sau Angkor Vat), a fost construit pentru regele Suryavarman al II-lea, la începutul secolului al 12-lea ca templul oficial de stat şi zona a fost declarata capitala acestuia. A fost inchinat zeului hindus Vishnu, in prezent fiind templu budist.
Templul ne infatiseaza simbolistica stilului clasic al arhitecturii Khmerilor. A devenit un simbol al Cambodgiei, apare si pe drapelul naţional fiind totodata atracţia turistica a ţării.
Creatie video Helga (Germania), muzica:Paul Lawler si Paul Speer