Legenda spune că neofiţilor, aspiranţilor la statutul de iniţiaţi în tainele universului, secretele nu li se comunicau verbal, ci telepatic, prin forţa gândului. Ori, telepatia, se ştie, se bazează pe capacitatea unui individ (numit transmiţător) de a vizualiza mental o imagine reală, perceptibilă, astfel încât ea să fie receptată de un alt individ (numit receptor).
Telepatia nu transmite noţiuni abstracte, ci exclusiv imagini din universul perceptibil cu celelalte organe de simţ. Cu alte cuvinte, gândirea în imagini este singurul mod eficient de a realiza o transmisie telepatică, unde, evident, cuvintele sunt de prisos; este o zonă unde se operează cu necuvintele, cuvintele în stare pură, adică nenăscute, neexprimate. Tot ceea ce rămâne dintr-o astfel de transmisie, realizată neapărat cu ajutorul tensiunii ideilor sunt sentimentele, ideea pură, nediluată şi “filmul cinematografic” al evenimentelor.
Telepatia nu transmite noţiuni abstracte, ci exclusiv imagini din universul perceptibil cu celelalte organe de simţ. Cu alte cuvinte, gândirea în imagini este singurul mod eficient de a realiza o transmisie telepatică, unde, evident, cuvintele sunt de prisos; este o zonă unde se operează cu necuvintele, cuvintele în stare pură, adică nenăscute, neexprimate. Tot ceea ce rămâne dintr-o astfel de transmisie, realizată neapărat cu ajutorul tensiunii ideilor sunt sentimentele, ideea pură, nediluată şi “filmul cinematografic” al evenimentelor.
