Îmbătrânim urât.
Feţele noastre ne stau mărturie.
Există o tristeţe a îmbătrânirii
Născută din amintirea trecutului.
Ar trebui să încercăm într-o zi
Să murim psihologic
Pentru trecutul nostru.
Să ne detaşăm de toate amintirile,
Lucrurile,
Temerile,
Neliniştile
Şi orgoliile.
Dacă am reuşi detaşarea
De tot şi de toate
Oare am putea
Să ne trezim a doua zi
Într-o fiinţă nouă
Complet diferită
Şi regenerată?
Feţele noastre ne stau mărturie.
Există o tristeţe a îmbătrânirii
Născută din amintirea trecutului.
Ar trebui să încercăm într-o zi
Să murim psihologic
Pentru trecutul nostru.
Să ne detaşăm de toate amintirile,
Lucrurile,
Temerile,
Neliniştile
Şi orgoliile.
Dacă am reuşi detaşarea
De tot şi de toate
Oare am putea
Să ne trezim a doua zi
Într-o fiinţă nouă
Complet diferită
Şi regenerată?
@Shanti, 16 nov.2010
Am citit , în urmă cu trei veri, un material enorm- două pagini mari din ” Idei în dialog”, revista lui Patapievici- despre îmbătrânire, singurătate- studii , analize, convorbiri.
RăspundețiȘtergereM-am împăcat cu mine, cu toate gândurile.N-a durat.
Suntem schimbători.
Intrăm în relații, unii cu alții, ne încărcam, ne descărcăm, ne umplem sufletele cu de toate, oameni suntem..
@ Gina
RăspundețiȘtergerecati se pot impaca cu imbatranirea? ceea ce trebuie sa intelegem este ca ea face parte din ciclul normal al omului nascut pe pamant. este ceva inevitabil. la fel ca moartea. chiar si cei care apeleaza la operatii estetice se mint pe ei insisi. imbatranirea exista. se vede. fiinteaza in noi. doar ca la unii arata urat, la altii confera o frumusete aparte. acea lumina speciala mi-e draga. la fel si zambetele celor care se impaca cu timpul lor...