Multi l-au hulit, altii l-au omagiat... totusi, Adrian Paunescu va ramane idolul "genaratiei in blugi" si a marcat in istoria contemporana, cu versul sau acid sau profund, momente de cultura activa si vie in constiinta noastra!
El ne-a dat ratia de libertate in plin comunism, ne-a invatat sa apreciem adevarata valoare, ne-a invatat sa fim uniti, sa simtim si sa iubim poezia, muzica folk, sa fim altruisti, sa descoperim prietenia neconditionata... Adrian Paunescu a fost si va ramane patronul spiritual al generatiei noastre, a celor ce am fost adolescenti in anii '70-'80!
Odihneste-te in pace, Maestre! Abia acum esti printre stele. Aici straluceai in noroaie! Noroaiele au ramas, tu te-ai ridicat la ceruri, unde iti sade mai bine!
Shanti,
RăspundețiȘtergereÎn aceste trei zile, multă lumea a vibrat în același ritm. Am reînvățat ce înseamnă poezia, lacrima, florile, lumina, spiritul de toleranță, înțelepciunea.
A fost primăvară în noiembrie!
De undeva, Maestrul și-a regizat, fără cuvinte, trecerea într-un alt spațiu.
Astăzi s-a rescris mitul cenaclului pentru eternitate!
@ Gina
RăspundețiȘtergereAm citit ce te-a dezamagit la Paunescu (fosnirea) si sa stii ca nu era prima oara cand reactiona asa. Pretindea o liniste mormantala cand recita poemele sale. Asta era stiut. Considera ca prin liniste vine respectul dar si ascultarea profunda. Poate ti se pare oarecum exagerat, dar pune-te in situatia lui: sa rostesti ceva in fata publicului si, in jur, unul, altul sa faca zgomot.
La Cenaclul Flacara era o atmosfera similara celei din teatru.
Uite, de exemplu mie nu-mi prea place sa vad cantareti care presteaza prin baruri, restaurante... Locatii in care lumea merge sa discute, sa rada, sa faca orice altceva, mai putin sa fie atenta la ceea ce se canta. Cine aude muzica aia? Suna ca background la o barfa... o muzica de tipul: diverse!
Pe de alta parte, sa stii ca avea un suflet mare. El iubea sincer oamenii de valoare. Si NU purta URA. Era un patriot adevarat fara a suna a populism. El chiar tinea la tarisoara asta. A crezut in doctrina comunista (utopica practic) dar a crezut in ea cu toata fiinta si nu si-a negat conditia de comunist idealist. Asta e! Daca am studia doctrina comunista, am vedea si noi ca teoretic suna bine. Practic a fost o nenorocire peste tot.
Raman cu un gust amar. Nu numai prin pierderea unei valori a literaturii romanesti dar si datorita mizeriilor care s-au scris si rostit despre el zilele acestea. Ma dezgusta ca nici Ministerul Culturii, nici Institutul Cultural Roman nu l-au omagiat ca pe un om de cultura. A fost ignorat complet din sfera asta de perceptie. Unii au scris despre el ca volumele sale sunt caramizi fara valoare, ca el in fapt nu era poet ci avea pur si simplu un talent deosebit de ... versificator! Ce chestie, nu? Inteleg ca versificatorul talentat este o meserie ca oricare alta - in conceptia "marilor scriitori si poeti" ai Romaniei. A reusi sa faci poezie instantaneu (caracteristic lui Paunescu) este similar cu orice altceva facut la fel, nu?
Imi amintesc o seara intre prieteni. Cineva le spusesera unora mai noi in grup ca am un hobby: poezia.Cineva m-a intrebat daca pot scrie o poezie pe loc. Am stat un minut, mi-am gasit o tema si am scris-o. Avea vreo 4 strofe. Era ceva despre insingurarea in iubire. Tipul respectiv nu a crezut ca poezia a fost creatie instantanee si mi-a replicat razand ca, din punctul lui de vedere, este imposibil sa scriu 4 strofe instantaneu sub ochii lui, in cateva minute. Era convins ca poezioara aia era o creatie mai veche de-a mea pe care o memorasem si acum doar am rescris-o. Iata deci ca sunt oameni pentru care usurinta de a compune versuri - cu sau fara rima - pare a fi imposibila sau greu credibila si daca tot nu tine de ceva firesc, uman, atunci hai sa-l catalogam pe omul ala ... versificator, memorator etc.
Mi-a placut ce i-a spus lui CTP (Cristian Tudor Popescu) - ""Nu mă iubeşti, domnule Popescu" iar CTP raspunde: "Nu va iubesc, domnule Paunescu".
In vara asta, Paunescu i-a trimis lui CTP un ultim SMS in care a scris ceva sublim pentru cei ce au inima sa simta si suflet sa inteleaga:
"A trecut viaţa pe lângă noi, domnule Popescu, ca un mărfar defect, şi nu mai avem timp să ne întâlnim pe lumea asta".
CTP-ul a ramas cu ura. Paunescu a plecat iubind.
Cam asta e diferenta, draga Gina. Despre el se va vorbi multa vreme, isi va ocupa locul meritat in literatura nationala iar CTP-ul va ramane un ziarist mic, mic de tot, de al carui nume nu-si va aminti nimeni pentru ca s-a redus intr-atat incat din marele jurnalist au ramas doar cele 3 initiale - CTP! Atat.