Lectie despre obiectivism

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.

În prima dimineaţa, din noua casă, în timp ce-şi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon .

- "CE CEARCEAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON... ! Cred că are nevoie de un nou detergent...poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele mai bine cearceafurile!"

Soţul o privi atent în tăcere. Şi aşa, la fiecare două sau trei zile soţia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea liniştită rufele la soare.

După o lună soţia rămăsese surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei:
- Priveşte, vecina noastră a învăţat să spele rufele! O fi învăţat-o altă vecină??

Soţul îi răspunse zâmbitor:
- "Nu, dragă, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre !"

Aşa este şi în viaţă! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, ar fi bine să ne autoanalizăm şi să ne purificăm propriul suflet. Numai aşa vom putea vedea clar situaţiile din jurul nostru şi puritatea sufletească a celorlalţi...