Imagini & Amprente: Interviu dat in 1995 de Maria Basescu

Preambul: Am dat peste acest articol din intamplare. M-am gandit ca nu ar strica sa-l public si eu aici deoarece imi releva in cel mai clar mod ca doamna Maria Basescu este in fapt imaginea fidela a poporului roman: modesta, lipsita de intelepciune, obisnuita cu jugul, cu saracia, depersonalizata pana si de proprii copii, lipsita de verticalitate, de idealuri, de nazuinte, visatoare, manifesta bucurii la micile placeri care si acelea ii sunt interzise dar nu cracneste, extrem de usor manipulata, impresionata, nerevoltata, multumita cu propria insignifianta ca mama si sotie. Cei care ies din aceste tipare sunt exact oamenii care ne conduc! Restul comentariilor devin inutile.

"Maria Basescu, sotia presedintelui Romaniei, este o prezenta discreta in peisajul politic. Aparitiile publice ale familiei prezidentiale ne-o infatiseaza pe Prima Doamna ca o femeie placuta, eleganta, pasionata de lectiile de echitatie, prezenta alaturi de sotul ei la petrecerile de pe Litoral, dansand in bratele lui sau aflata impreuna cu el in supermarket, la cumparaturi. Zgarcita cu interviurile, Maria Basescu vorbeste putin despre viata sa de acum si aproape deloc despre perioada de dinainte de mandatul prezidential al sotului ei.

In urma cu mai bine de zece ani insa, intr-un interviu acordat ziaristei Irina Cordoneanu pentru revista “Ochiul soacrei”, Maria a acceptat sa vorbeasca despre viata ei de atunci, despre familie, pasiuni si obiceiuri. Articolul publicat in toamna anului 1995, si pe care-l redam mai jos, evidentiaza aceeasi femeie placuta, discreta ca si acum, dar singura, trista si cu multe regrete.

De 15 ani sunt casnica. Nu am fost asa dintotdeauna. Cand m-a cunoscut sotul meu lucram in turism, pe Litoral. Si imi placea foarte mult, pentru ca totdeauna mi-a placut societatea, oamenii. Sa fie multi oameni in jurul meu. Mai tarziu am ajuns inchisa intre patru pereti. Am stat foarte mult singura. E adevarat, la inceput am incercat sa dau fetita la cresa, dar nu se adapta. Era mereu bolnava si nu manca. Asa ca am ramas acasa. Singura. Sotul meu pleca mereu pe mare. Imi amintesc cum, chiar la inceputul casniciei noastre, a fost nevoit sa plece pentru trei luni pe mare. Si eu plangeam, iar o vecina mi-a spus: "Taci tu, al meu e plecat de sase luni si nu stiu cand se intoarce." Asta a fost. Ma sunau si-mi spuneau: "Sotul dv. a trebuit sa plece. Dar fiti linistita, nu pentru mult timp, pentru doua saptamani." Parca asta era putin. Doua saptamani si cu doua saptamani, se aduna.

"Exprimarea mea e greoaie, fiindca mult timp am vorbit numai cu cainele"

Cand ati venit la Bucuresti?

In octombrie, anul trecut (1994). Pana atunci veneam numai sa spal vasele si sa fac curat. Vreau sa va spun ca este pentru a doua oara in 20 de ani de casnicie cand avem familia reunita. Prima oara a fost pentru 10 luni, din februarie ′90 pana in noiembrie acelasi an, cand sotul meu a fost ministru secretar de stat. Cand am venit la Bucuresti chiar am avut unele neintelegeri; eu si fetele, cand venea sotul acasa, ne duceam dupa el in birou. Si el se enerva. Isi lua dosarele si pleca in alta parte. Era obisnuit singur. Dar pe mine singuratatea ma apasa. Chiar vreau sa-mi cer scuze pentru felul in care ma exprim. Probabil ca ma exprim greoi. Asta pentru ca foarte mult timp am vorbit numai cu cainele. Veniti in Bucuresti, fara prieteni... am dat telefoane la Constanta si am vorbit cu rudele, cu prietenii de acolo. Asta vreo doua luni. Pana a venit nota de telefon, aproape 60.000. Sotul meu s-a suparat foarte tare. Asa ca de atunci am vorbit numai cu Dick.

Ce pasiuni aveti? Ati avut si unele pasiuni trecatoare?
Pasiunea mea de acum e tricotatul. Asa imi trece timpul mai usor. Iar despre pasiuni trecatoare ce sa spun? A fost o intamplare oarecum amuzanta in 1988. Am mers cu sotul meu in Belgia si acolo am avut televiziune prin cablu. Ma sculam la 6 dimineata si dadeam drumul la televizor si-l opream noaptea tarziu, pe la ora doua. Abia dupa o saptamana am iesit din casa si eram cheauna. Dupa un timp am inceput sa ma uit selectiv. Imi place sa dansez, dar de mult, de foarte mult timp n-am mai avut cu cine. Asa ca am si uitat, probabil.

Puteti alcatui o rubrica a regretelor privind viata dv.?
Da, regret ca n-am mai putut lucra. V-am spus, imi placea compania, agitatia. Oricum, acum e prea tarziu. Dupa o pauza de 15 ani e greu sa-ti reiei activitatea. Mi-am iesit din mana, cum se spune. Adevaratul meu regret e ca nu am mai avut un copil. Cum tot am fost casnica, macar sa mai fi avut un copil pe langa cele doua fetite. Dar nu s-a putut, sotul meu fiind atat de mult plecat.

Cum descrieti o zi obisnuita din viata dumneavoastra?
In fiecare zi ma scol la ora sapte pentru a pregati cafeaua sotului meu. Apoi pregatesc micul dejun si plec la piata. Cand ma intorc, gatesc. Eu gatesc in fiecare zi, pentru ca sotul meu nu mananca de doua ori acelasi fel de mancare si, apoi mai sunt si fetele: una vrea supa, alta ciorba si tot asa. Pe urma masa de pranz si atunci chiar e o nebunie. Fata cea mica vine de la scoala, cea mare pleaca la scoala, cateodata vine si sotul sa manance. Dupa-amiaza fac curat. Vedeti si dumneavoastra, casa asta e prea mare numai pentru mine. Sunt si trei dormitoare sus... in fiecare zi trebuie sa fac curat. Mai trebuie sa-l scot si pe Dick la plimbare... Seara ma uit la Actualitati. Macar vad ce se spune despre sotul meu sau despre partid. In plus, in unele zile spal, iar in altele calc. E foarte multa treaba.

Cum va distrati? Mergeti la film, teatru sau la cumparaturi? Ce faceti in vacante?
Am fost de cateva ori la film. Anul acesta am fost si la o terasa: o data. Asta s-a intamplat la Constanta. Cand ma duc acolo vin prietenii, rudele sa ma viziteze, asa ca am fost o data cu finuta mea la o terasa. Imi place sa merg la cumparaturi, dar numai cand am bani, si asta inseamna in primele doua zile dupa ce ia sotul meu leafa. Altfel nu merg, mi se pare ca toata lumea se uita la mine, stie ca nu am bani. In concedii e frumos. Mie imi place la mare, sa ma bronzez, dar sotului meu nu-i place sa stea la plaja. Asa ca mergem la munte. De regula stam mult, sotul meu a avut trei concedii lungi. Am avut si bani, asa ca am stat cate o luna, chiar mai mult, la munte. Stam la cabana pentru ca la hotel am avut probleme cand erau fetele mici. Vecinii se plangeau de zgomot.

Cum va descurcati cand sotul vine acasa obosit sau nervos?
Trebuie sa fiu toleranta. Sa-mi vad de ale mele si mai ales sa nu-l cicalesc, sa nu-l sacai. La noi in familie exista mentalitatea ca femeia trebuie sa stea la bucatarie. Sa va povestesc ceva. Cand era mai mica, fata mea cea mare a venit acasa foarte uimita si mi-a spus: "Mama, unchiul Vasile spala vasele." Se mira pentru ca pe sotul meu nu-l vazuse niciodata facand treaba. Cea mica, ea tinea mereu cu taica-su, a sarit ca arsa: "Cum, nu-ti aduci aminte, anul trecut, cand tata a venit acasa cu o plasa de paine?"

"Acum, ca fetele au crescut, ma simt oarecum inutila"

Cum este, ca mama, cand copiii se fac mari?
Ce sa va spun, acum, cand fetele s-au facut mari, ma simt oarecum inutila. Sau poate ca nu e cuvantul cel mai bine ales. Cea mare are 18 ani si cea mica 15. Le-am propus deunazi sa mergem la plimbare si cea mica mi-a spus: "Cum sa mergem? Daca ma vede cineva cu tine?" Dar cand am vazut-o ca are trei cercei in urechi... Cand si i-a pus nu stiu. Daca o atingi cu un deget tipa ca din gura de sarpe, dar trei gauri in urechi si-a facut. Am rugat-o sa nu mai poarte ghete, ca nu-i sta bine. Am implorat-o, am si plans. Pe urma am certat-o, am incercat sa o si bat. Dar ea e solida, a facut inot de performanta, si m-a impins - ca sa se apere - numai cu doua degete. Si m-a dat de perete.

Ce facea Basescu in 1995

In anul 1995 Traian Basescu era deputat in Parlamentul Romaniei din partea Partidului Democrat si indeplinea functia de vicepresedinte al Comisiei de Industrie si Servicii. In acelasi an si-a adus la Bucuresti familia, compusa din sotia lui, Maria, cele doua fiice, Ioana (18 ani) si Elena (15 ani), dar si cainele Dick, un Boxer dresat, cumparat dupa ce le fusese pradata casa.

Lucrurile s-au schimbat radical

PRESEDINTELE FACE CUMPÅRÅTURI

In casa sotilor Basescu responsabil cu aprovizionarea e azi prese-dintele, care poate fi vazut din cand in cand la supermarket cu un carucior, alegand pe indelete, dupa necesarul de provizii facut de Maria Basescu, legume, fructe, carne.

Traian Basescu pare ca incearca astazi sa se revanseze pentru toata perioada de singuratate pe care a traversat-o sotia sa. Vara, aproape in fiecare weekend, Maria Basescu se afla pe Litoral impreuna cu sotul ei. Cei doi prefera statiunile Neptun si Olimp, unde ies seara la terase, se fotografiaza cu toti cei care-i solicita, asculta cantecele lui Gheorghe Gheorghiu si danseaza in aplauzele celor de fata.

ADIO, SÅRÅCIE!

In prezent, familia Basescu locuieste intr-o vila de protocol in care le e asigurat tot confortul si au personal specializat pentru menaj. Maria Basescu petrece o parte din timp in actiuni de caritate sau cu familia. Are in permanenta la dispozitie o masina cu sofer si doi sepepisti care o insotesc oriunde. Familia Basescu a locuit o vreme intr-un apartament de lux situat intr-o zona centrala din Capitala, apoi in alta vila, aflata la periferia orasului.

NU MAI ESTE CASNICÅ

In urma cu cativa ani, Maria Basescu s-a lansat in afaceri si a devenit actionara impreuna cu Mircea Basescu, fratele actualului presedinte al tarii, la o firma ce s-a dovedit profitabila. Ea s-a ocupat cu interes de bunul mers al afacerii chiar daca avea numai 20% din actiuni. In urma cu cativa ani Maria s-a inscris in PD, ca si cele doua fiice ale sale.

SE INTELEGE CU FIICA CEA MICÅ

Impreuna cu fiica ei cea mica, Elena, Maria Basescu petrece in fiecare zi o ora la scoala de echitatie. Elena Basescu e un manechin apreciat si de curand si-a inceput cariera politica. In urma cu doi ani a terminat o facultate cu profil economic si s-a inscris la masterat. Astazi, intre mama si fiica pare sa se fie instaurat o armonie deplina.

Azi Maria Basescu petrece zilnic o ora la Scoala de echitatie de la Baneasa. Acum doi ani a primit cadou de la sotul ei un cal de rasa, pe care l-a botezat Rasfat si care l-a inlocuit probabil in sufletul ei pe cainele care ii fusese odinioara confident. Suma vehiculata in presa pentru achizitionarea lui Rasfat e de 2.000 de euro. “E calul meu de suflet”, spune Maria. “Cand l-am vazut prima oara era o zi insorita, cu cer alb. A fost ca dragostea la prima vedere!”.