Un ardelean si un oltean sunt implicati intr-un accident. Amandoi aveau viteza foarte mare. Masinile au fost facut praf, bucati din ele proiectate pe cateva sute de metri iar cei doi ies teferi, fara nicio zgarietura.
Se uita unul la altul, dupa care ardeleanu’ zice :
-Uite-te la masinile noastre, io cred ca Dumnezeu a vrut sa ne intalnim si sa deschidem o afacere impreuna. -Daaaa... si io cred ca soarta a fost de vina. La care ardeleanu’ zice : -Hai ca aveam o sticla de vin in portbagaj, sa o caut si sa sarbatorim.
Gaseste sticla si ii da, prima data olteanului sa bea ca asa e frumos. Bea olteanu aproape o juma’ din sticla, si apoi i-o da ardeleanului, la care ardeleanu’ zice : -No... eu nu beu... eu astept Politia !!!
I-am vazut in realitate. Sunt o splendoare. Parca s-au materializat din cartile cu povesti. Emanau atata noblete, gingasie, frumusete si mandrie incat am ramas cu gura cascata privindu-le pasul gratios cum se pierdea in zare...
Nick Cave & Kylie Minogue - Death is not the end (Bob Dylan cover)
O piesa minunata cantata exceptional de cei 2 iar Motu Pittis a facut un cover la fel de reusit. Da... sfarsitul nu-i aici si nici moartea nu e sfarsitul...
When you're sad and when you're lonely And you haven't got a friend Just remember that death is not the end
And all that you held sacred Falls down and does not mend Just remember that death is not the end Not the end, not the end Just remember that death is not the end
When you're standing on the crossroad That you cannot comprehend Just remember that death is not the end
And all your dreams have vanished And you don't know what's up the bend Just remember that death is not the end Not the end, not the end Just remember that death is not the end
...putina liniste, visare, stai intins, relaxat si cu ochii intredeschisi... s-ar putea sa vezi lucruri minunate printre gene...incearca sa ti le apropii, ele pot fi reale. totul depinde de vointa :)
Tatiana Stepa, nascuta in 21 aprilie 1963, Lupeni, judeţul Hunedoara — decedata in 7 august 2009, Bucureşti, a fost una cea mai cunoscuta voce a muzicii folk din Romania.
Tatiana este unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama sa, olteancă din Gorj a fost dată slugă de la zece ani. Tatăl său, moldovean din Roman a fost copil de regiment. Cei doi au fugit în Valea Jiului să scape de sărăcie şi de umilinţă. Tatiana a fost înconjurată de muzică din prima zi a vieţii. A cântat prima dată pe scenă când era la grădiniţă. În copilărie a urmat cursuri de balet, vioară şi pian. A făcut vioara 8 ani, ca instrument principal. A făcut "Liceul de Arhitectură" din Bucureşti. Aici a fost primul loc în care a auzit muzică folk. Pentru că făcuse vioara ani de zile, nu i-a fost greu să cânte la chitară. În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, a debutat în Cenaclul Flacăra cu un cântec numit "Şi-am să-mi fac o doină" , rămânând în componenţa acestuia până în anul 1985, după care, din anul 1992 până în anul 1996, a fost membră a Cenaclului "Totuşi Iubirea", participând la peste 2.000 de spectacole, atingând un maxim de 50.000 de spectatori la un concert aniversar de la Galaţi.
După interdicţia din 1985 a "Cenaclului Flacăra" şi a ei ca artistă, a lucrat vreme de 11 ani în mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucureşti.
Din anul 1996 până în prezent a mai susţinut peste 1.000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor oraşe din România, Italia, Germania, Franţa, Republica Moldova, Bulgaria. Este invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din ţară (Om Bun, Folk you, Sighişoara, Folkfest, Bistriţa, Alba-Iulia, Târgu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamţ, Galaţi etc.) şi la alte festivaluri concurs de muzică folk şi poezie. A compus atât pe versuri proprii, cât şi pe ale unor mari poeţi din literatura universală şi română: Federico García Lorca, Esenin, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru, Camelia Radulian, contribuind la promovarea poeziilor acestor poeţi către publicul larg. A cântat singură, apoi împreună cu Magda Puşkaş au format grupul Partaj.
Ultimul recital l-a sustinut in cadrul festivalului Folk You de la Vama Veche in data de 31 iulie 2009.
Pentru mine, Tatiana Stepa a fost cea mai buna voce a folk-ului romanesc. Ii pastrez amintirea vie si ii multumesc pentru tot ce a lasat in urma ei. A fost o stea care a stralucit pe pamant si va continua sa straluceasca si in ceruri. Odihneasca-se in Pace.
Durerea femeiasca (versuri Adrian Paunescu)
V-am tot iertat, v-am tot acoperit, Si, sa mai amanam, nu-i intelept, Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit, Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi, Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu, Si condamnarea de-a ne urati, Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori, Si va mirati ca nu mai sunt subtiri, Dar voi, care va credeti tot feciori, De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci, Lucram istovitor, cu voi in rand, Din cand in cand, in burti ne dati copii, Iar voi plecati a altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi, Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult, Va plangem, cand va duceti la razboi, Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim, Si legitim, eroic v-am iubit, Ne bateti, ne-nselati si noi o stim, Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt, Va fura amintirile de ieri, Is vor plati placerea unui furt, Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
Si, uneori, pacatuim curat, Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei, Ca insusi Dumnezeu este barbat Si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos, Ca-n filmele de dragoste a fost, Si-acum, ne omoram sarguincios Si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc, Traim ca niste vaduve de front Si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros, Priviti, fara privire, inapoi, Incuvintati din cap, marinimosi, Si credeti ca nu-i vorba despre voi.
Si, totusi, este vorba despre toti Sunteti la fel de rai si de flamanzi, Durerea femeiasca pentru soti, E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat, Si ne-ati ucide, dragilor barbati, Asa ca va rugam numai atat: Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati, Dar faceti-o cu tonul coborat Si pan-adorm copiii, asteptati.
Nu inteleg o boaba de islandeza, dar am ras cu lacrimi. Am citit ca barbatul fusese operat de amigdale de curand si de aceea avea vocea aia cretina iar femeia fusese operata cu 18 ani in urma si, in urma unei greseli medicale (mal praxis) a ramas paralizata. Deci, nu era nimic de ras, era chiar tragic, dar zau de ma puteam si eu abtine! Scopul urmarit de televiziune? Sa-l dea afara pe moderator! Si i-a reusit!
Sunt copacul singuratic inverzit in zapada Deschizandu-si corola sub stelele reci Palmele-mi sunt frunze intinse-n inalt Durerea-mi patrunde adanc in celule. Lasa-ma sa traiesc un anotimp al iubirii Sa dilat lumina spre plus infinit Sa adun amintirile noastre-n ciorchine Si s-adorm cu noi intr-un trup fericit. Lasa-ma sa-ti vad chipul tau dimineata Sa-ti privesc zambetul tau de copil Sa-ti mangai fata spalata de vise Sa te iubesc azi, aici si acum nesfarsit. Nu pot extirpa inca noptile noastre De-amor infocat si nebun Nu pot uita sarutarile noastre Si nici clipa cand am ucis "NU!" Si-acum gandu-mi vibreaza-n iubire Cum sa pasesc in Nimic? Inca traiesc in celule cu tine Inca iubesc, te iubesc si te simt. Pot sa-ti sarut urma pasilor tai in zapada Pot sa te strang la piept cand esti trist Pot sa-ti ofer cupa sperantei Si sa-ti trezesc forta lenesa-n trup. Nu-ti cer azi nimic imposibil Nici juraminte scrise-n nisip Vreau doar un timp sa mai stai langa mine Un anotimp. Un singur anotimp.