Vocea suferintei a rapit singuratatea,
a dus-o departe.... in inalt...
sa rada si sa sclipeasca printre stele....
a dus-o departe.... in inalt...
sa rada si sa sclipeasca printre stele....
Se afișează postările cu eticheta tatiana stepa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tatiana stepa. Afișați toate postările
luni, 18 ianuarie 2010
Tatiana Stepa - Pietre
Pietre-n cale, mereu pietre
Nime-n bezna nu ma-ndreapta
Pan' la tine nici o piatra
Nu mai vrea sa-mi fie treapta
Lung e drumul, ceasu-i lung
Rogu-ma, ma rog intr-una
Noaptea sa-mi ajute luna
Pan' la tine sa ajung
Pietre sunt si iarasi pietre
Pe poteca mea de dor
Greu se lasa, greu se lasa
Dumnezeul pietrelor.
(versuri Lucian Blaga)
Tatiana Stepa - Spune-mi ceva
"SPUNE-MI CEVA"
In noaptea despartirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi in doi
In ochi ma bate viscolul cainesc
Si am venit sa-ti spun ca te iubesc
Probabil drumul meu va duce-n iad
Ma-mpiedic de o lacrima si cad
Si iar adorm si iar mi-e dat un vis
Ca biata cifra doi s-a sinucis..
Dac-am sa te chem
Da-mi macar un semn
Fie si-un blestem
Din partea ta
Totusi nu stiu cum
Pentru-atata drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva...
Spune-mi ceva...
Si de atata viscol vestitor
Nu ochii mei ci ochii tai ma dor
Ce tineri am intrat si cu ce rost
Si ce batrani iesim din tot ce-a fost.
Nici aripile zboruri nu mai pot
E numai despartire peste tot
Si se aude ca va fi mai greu
Decat vom fi departe tu si eu...
Dac-am sa te chem
Da-mi macar un semn
Fie si-un blestem
Din partea ta
Totusi nu stiu cum
Pentru-atata drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva...
Spune-mi ceva...
Dar nu pentru ati spune ca e rau
Am dat cu bulgari mari in geamul tau
Ci ca sa stii in viscolul cainesc
Ca plec si mor si plang si te iubesc..
Si vreau sa-ti dau cu acte inapoi
Dezastrul impartirilor la doi
Ca sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frant
Si cum e sa fii singur pe pamant...
Dac-am sa te chem
Da-mi macar un semn
Fie si-un blestem
Din partea ta
Totusi nu stiu cum
Pentru-atata drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva...
Spune-mi ceva...
marți, 1 decembrie 2009
Cristian Buica si Tatiana Stepa - Destin, cand vine toamna
Dedicatie speciala pentru Gaby si toti cei care iubesc aceasta melodie.
Cu mult drag,
Shanti
sâmbătă, 29 august 2009
vineri, 7 august 2009
Tatiana Stepa ultima aparitie la emisiunea 100% Adevarat
Tatiana Stepa ultima aparitie la emisiunea 100% Adevarat
Observati-i privirea! E deja conectata in astral... Fara cuvinte...
in povestea copacilor goi
scartaind intr-o singura usa
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenusa
doi copaci fara frunze pe drum
dupa cum ii priveste inaltul
doi copaci prin sarutul de scrum
aplecandu-se unul spre altul
nu mai suntem decat doi copaci
vor veni taietori sa ne tunda
vor lua crengi toti copiii saraci
pentru flacara lor muribunda
si chiar daca ma vei mai iubi
peste crivatul iernii ce vine
fara brate cu ochii pustii
n-am sa am ce intinde spre tine
spune-mi padure cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copaciï fara padure
scartaind intr-o singura usa
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenusa
doi copaci fara frunze pe drum
dupa cum ii priveste inaltul
doi copaci prin sarutul de scrum
aplecandu-se unul spre altul
nu mai suntem decat doi copaci
vor veni taietori sa ne tunda
vor lua crengi toti copiii saraci
pentru flacara lor muribunda
si chiar daca ma vei mai iubi
peste crivatul iernii ce vine
fara brate cu ochii pustii
n-am sa am ce intinde spre tine
spune-mi padure cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copaciï fara padure
Tribut Tatianei Stepa - Durerea Femeiasca
Tatiana Stepa, nascuta in 21 aprilie 1963, Lupeni, judeţul Hunedoara — decedata in 7 august 2009, Bucureşti, a fost una cea mai cunoscuta voce a muzicii folk din Romania.
Tatiana este unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama sa, olteancă din Gorj a fost dată slugă de la zece ani. Tatăl său, moldovean din Roman a fost copil de regiment. Cei doi au fugit în Valea Jiului să scape de sărăcie şi de umilinţă. Tatiana a fost înconjurată de muzică din prima zi a vieţii. A cântat prima dată pe scenă când era la grădiniţă. În copilărie a urmat cursuri de balet, vioară şi pian. A făcut vioara 8 ani, ca instrument principal. A făcut "Liceul de Arhitectură" din Bucureşti. Aici a fost primul loc în care a auzit muzică folk. Pentru că făcuse vioara ani de zile, nu i-a fost greu să cânte la chitară. În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, a debutat în Cenaclul Flacăra cu un cântec numit "Şi-am să-mi fac o doină" , rămânând în componenţa acestuia până în anul 1985, după care, din anul 1992 până în anul 1996, a fost membră a Cenaclului "Totuşi Iubirea", participând la peste 2.000 de spectacole, atingând un maxim de 50.000 de spectatori la un concert aniversar de la Galaţi.
După interdicţia din 1985 a "Cenaclului Flacăra" şi a ei ca artistă, a lucrat vreme de 11 ani în mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucureşti.
Din anul 1996 până în prezent a mai susţinut peste 1.000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor oraşe din România, Italia, Germania, Franţa, Republica Moldova, Bulgaria. Este invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din ţară (Om Bun, Folk you, Sighişoara, Folkfest, Bistriţa, Alba-Iulia, Târgu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamţ, Galaţi etc.) şi la alte festivaluri concurs de muzică folk şi poezie. A compus atât pe versuri proprii, cât şi pe ale unor mari poeţi din literatura universală şi română: Federico García Lorca, Esenin, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru, Camelia Radulian, contribuind la promovarea poeziilor acestor poeţi către publicul larg. A cântat singură, apoi împreună cu Magda Puşkaş au format grupul Partaj.
Ultimul recital l-a sustinut in cadrul festivalului Folk You de la Vama Veche in data de 31 iulie 2009.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tatiana_...
Pentru mine, Tatiana Stepa a fost cea mai buna voce a folk-ului romanesc. Ii pastrez amintirea vie si ii multumesc pentru tot ce a lasat in urma ei. A fost o stea care a stralucit pe pamant si va continua sa straluceasca si in ceruri. Odihneasca-se in Pace.
Tatiana este unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama sa, olteancă din Gorj a fost dată slugă de la zece ani. Tatăl său, moldovean din Roman a fost copil de regiment. Cei doi au fugit în Valea Jiului să scape de sărăcie şi de umilinţă. Tatiana a fost înconjurată de muzică din prima zi a vieţii. A cântat prima dată pe scenă când era la grădiniţă. În copilărie a urmat cursuri de balet, vioară şi pian. A făcut vioara 8 ani, ca instrument principal. A făcut "Liceul de Arhitectură" din Bucureşti. Aici a fost primul loc în care a auzit muzică folk. Pentru că făcuse vioara ani de zile, nu i-a fost greu să cânte la chitară. În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, a debutat în Cenaclul Flacăra cu un cântec numit "Şi-am să-mi fac o doină" , rămânând în componenţa acestuia până în anul 1985, după care, din anul 1992 până în anul 1996, a fost membră a Cenaclului "Totuşi Iubirea", participând la peste 2.000 de spectacole, atingând un maxim de 50.000 de spectatori la un concert aniversar de la Galaţi.
După interdicţia din 1985 a "Cenaclului Flacăra" şi a ei ca artistă, a lucrat vreme de 11 ani în mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucureşti.
Din anul 1996 până în prezent a mai susţinut peste 1.000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor oraşe din România, Italia, Germania, Franţa, Republica Moldova, Bulgaria. Este invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din ţară (Om Bun, Folk you, Sighişoara, Folkfest, Bistriţa, Alba-Iulia, Târgu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamţ, Galaţi etc.) şi la alte festivaluri concurs de muzică folk şi poezie. A compus atât pe versuri proprii, cât şi pe ale unor mari poeţi din literatura universală şi română: Federico García Lorca, Esenin, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru, Camelia Radulian, contribuind la promovarea poeziilor acestor poeţi către publicul larg. A cântat singură, apoi împreună cu Magda Puşkaş au format grupul Partaj.
Ultimul recital l-a sustinut in cadrul festivalului Folk You de la Vama Veche in data de 31 iulie 2009.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tatiana_...
Pentru mine, Tatiana Stepa a fost cea mai buna voce a folk-ului romanesc. Ii pastrez amintirea vie si ii multumesc pentru tot ce a lasat in urma ei. A fost o stea care a stralucit pe pamant si va continua sa straluceasca si in ceruri. Odihneasca-se in Pace.
Durerea femeiasca (versuri Adrian Paunescu)
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
Si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
Si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati a altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
Si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Is vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
Si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
Si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Si-acum, ne omoram sarguincios
Si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
Si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
Si credeti ca nu-i vorba despre voi.
Si, totusi, este vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
Si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
Si pan-adorm copiii, asteptati.
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
Si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
Si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati a altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
Si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Is vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
Si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
Si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Si-acum, ne omoram sarguincios
Si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
Si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
Si credeti ca nu-i vorba despre voi.
Si, totusi, este vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
Si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
Si pan-adorm copiii, asteptati.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)