Arta de a privi în tine însuţi

Arta de a privi în tine însuţi
Şi a descoperi
Ceea ce eşti cu adevărat
Este o artă atât de subtilă
Şi atât de profundă
Încât foarte puţini
Îşi fac timp
Să privească în sine
Cu ochii larg deschişi
Învăluiţi în tăcere
Înţelegându-se.

@ Shanti, 16 nov.2010

Desluşire

Sunt tăcută
Şi nemărginită
Şi în tăcerea asta completă
M-am desluşit pe mine însumi.

@ Shanti, 16 nov.2010

Lumina

Lumina este lumină.
Ea nu cere nimănui
Şi mai multă lumină
Aşa cum iubirea
Este iubire
Şi nu cere nimănui
Mai multă iubire.
Ea este infiinită.

@ Shanti, 16 nov.2010

Iubirea atemporală

Iubirea nu cunoaşte timpul.
Ea nu poate fi cultivată
Nefiind o emanaţie a plăcerii.
Iubirea este atemporală
Există,
Fiinţează,
Pătrunde în tot şi în toate.

@ Shanti, 16 nov.2010

Detaşarea completă

Îmbătrânim urât.
Feţele noastre ne stau mărturie.
Există o tristeţe a îmbătrânirii
Născută din amintirea trecutului.

Ar trebui să încercăm într-o zi
Să murim psihologic
Pentru trecutul nostru.
Să ne detaşăm de toate amintirile,
Lucrurile,
Temerile,
Neliniştile
Şi orgoliile.
Dacă am reuşi detaşarea
De tot şi de toate
Oare am putea
Să ne trezim a doua zi
Într-o fiinţă nouă
Complet diferită
Şi regenerată?

@Shanti, 16 nov.2010

Frica

Frica este ceea ce ne împinge
Să acceptăm
Condiţionarea noastră.
Uităm însă cu desăvârşire
Că unde este frică
Nu găsim iubire.

Ne putem oare elibera
De frica bătrâneţii?
A morţii?
A nesiguranţei zilei de mâine?

Ne putem oare elibera
De frica singurătăţii?
De cea a nu ajunge cineva, cândva?
De a nu fi iubit şi a nu putea iubi?

Dacă ne-am putea elibera de frică
Am fi liberi.
Dar cei mai mulţi dintre noi
Nu pot s-o facă
Şi atunci...
Acceptă frica
Resemnându-se.

@ Shanti, 16 nov.2010

Despre libertate

Libertatea este o idee
Nu o realitate.
Când eşti absolut liber
Nu mai rămâne nici o amprentă
În urma ta.
Priveşte zborul vulturului
Şi vei vedea
Că nu lasă în urma lui
Nici o aripă...

@ Shanti, 16 nov.2010

Ceea ce este

Viaţa este ceea ce este:
Goală,
Superficială,
Insignifiantă.

Omul
Se forţează continuu
Să-i dea un sens.

Negăsind în viaţă
Nici frumuseţe,
Nici iubire,
Nici împlinire,
Riscă sa cadă
În cinism
Şi atunci nu mai crede
În nimic.

Ceea ce dăinuie
Şi ne fascinează
Este Iluzia.

@Shanti, 16 nov.2010

George Nicolescu - Foaie verde spic de paine

O melodie superba cantata inaltator de George Nicolescu in Cenaclul Flacara. Simteam atunci cum mi se zbarleste parul pe piele, atat de adanc patrundeau versurile. Astazi, mai mult ca ieri, moartea e din ce in ce mai aproape...

La Adio, Tu... Adrian Paunescu

Multi l-au hulit, altii l-au omagiat... totusi, Adrian Paunescu va ramane idolul "genaratiei in blugi" si a marcat in istoria contemporana, cu versul sau acid sau profund, momente de cultura activa si vie in constiinta noastra!

El ne-a dat ratia de libertate in plin comunism, ne-a invatat sa apreciem adevarata valoare, ne-a invatat sa fim uniti, sa simtim si sa iubim poezia, muzica folk, sa fim altruisti, sa descoperim prietenia neconditionata... Adrian Paunescu a fost si va ramane patronul spiritual al generatiei noastre, a celor ce am fost adolescenti in anii '70-'80!

Odihneste-te in pace, Maestre! Abia acum esti printre stele. Aici straluceai in noroaie! Noroaiele au ramas, tu te-ai ridicat la ceruri, unde iti sade mai bine!