De-a lungul timpului, oameni de ştiinţă dintr-o şcoală sau alta au contribuit la apariţia unor inovaţii în lumea medicinii, chimiei, fizicii … Multe dintre aceste “daruri” au fost extrem de folositoare şi au deschis drumul către modernitate. Totuşi, există şi un revers al medaliei … o fată sinistră a aceloraşi minţi geniale, una care îi poate face să aducă lumii mai mult rău decât bine.
Urmează zece dintre cele mai diabolice minţi ştiinţifice din istorie, o listă creată de Listverse.
10. Paracelsus 1493-1541
Paracelsus (Philippus Theophrastus Aureolus Bombastus von Hohenheim) (n. 11 noiembrie 1493 - d. 24 septembrie 1541) a fost un celebru alchimist, medic, fizician, astrolog, teolog, filozof elveţian. În particular însă, acesta credea că poate crea homunculi, mici oameni, care odată creaţi, nu trebuiau să depăşească înălţimea unui picior şi care erau potriviţi pentru a juca rolul unor slugi eficiente.
9. Dr. J. Robert Oppenheimer 1904-1967
Aflat la conducerea proiectului Manhattan, grupul responsabil pentru crearea şi folosirea bombei atomice, Dr. J.Robert Oppenheimer era un strălucit fizician nuclear.
În acelaşi timp, era şi un înflăcărat susţinător al comunismului. Deşi s-a declarat a fi oripilat de rezultatul muncii echipei pe care o conducea, un coleg de echipa a dezminţit la scurt timp spusele acestuia, afirmând că Oppenheimer participa continuu şi intens la proiect, calitatea sa fiind că ştia să insufle oamenilor încrederea în ceea ce fac, creând o atmosferă unică de entuziasm.
8. Alfred Nobel 1833-1897
Prin descoperirea rolului nitroglicerinei în crearea dinamitei, Nobel a dat lumii primul explozibil mortal produs în masă. Omorându-i mai întâi fratele, Emil, precum şi pe alţii, într-un accident la o uzină, bilanţul viitor al morţilor în urma folosirii dinamitei însumează sute de mii de persoane. Poate pentru a-şi “spală păcatele” şi-a folosit ulteorior averea pentru a înfiinţa premiul Nobel.
7. Trofim Lysenko
Deşi experimentele sale nu au avut ca rezultat numeroase decese, Lysenko apare pe această listă din cauza lipsei sale de onestitate faţă de domeniul ştiinţei, care a lăsat în cercetarea din Uniunea Sovietică în urmă cu câteva decenii faţă de restul lumii. Lysenko a fost directorul Institutului de Genetică, fiind specializat în cercetarea agricolă. Obiceiul lui Lysenko era să raporteze doar succesele. Rezultatele sale se bazau pe eşantioane mici, înregistrări eronate şi lipsa totală a unor grupuri de control.
6. Dr. Jack Kevorkian
Kevorkian a devenit cunoscut după ce a militat pentru dreptul unui pacient de a beneficia de o moarte asistata. El a dezvăluit că ar fi “ajutat” cel puţin 130 de pacienţi să-şi găsească sfârşitul.
A fost întemniţat în 1999 şi a stat în închisoare 8 ani din cei 10 până la 25 pe care îi primise după ce a otrăvit în 1998 un pacient de 52 de ani din Michigan.
5. Membrii studiului Tuskegee
Timp de 40 de ani, între 1932 şi 1972, Departamentul de Sănătate Publică al Statelor Unite (PHS) a condus un experiment pe 399 de bărbaţi de culoare (dintre care cei mai mulţi forţe săraci şi needucaţi), care sufereau de sifilis, în faza terminală.
Obiectivul studiului era să strângă mai multe informaţii despre cursul bolii, în cazul în care aceasta nu este tratată. Cercetătorii şi-au dat seama că vor obţine mai multe date utile din autopsii şi atunci au făcut eforturi mari pentru că subiecţii studiului să nu se trateze în altă parte.
Programul a fost oprit în 1972 şi ar fi putut fi considerat uşor drept un caz de rasisim în rândul unei instituţii publice, dacă aceia care au găzduit studiul nu ar fi fost o universitate pentru persane de culoare, iar mulţi dintre cercetători erau ei înşişi afro-americani.
4. Johann Konrad Dippel 1673-1734
Dippel s-a născut în Castelul Frankenstein şi deşi era un doctor strălucit a rămas în istorie în urma numeroaselor vivisecţii pe care le-a făcut. Deşi natura experimentelor sale face obiectul unor numeroase speculaţii, se spune că ar fi încercat chiar să transfere sufletul unui cadavru în altul.
În urma experimentelor sale a descoperit o nuanţă de vopsea albastră, Albastru de Prusia, cu un cost de producţie foarte scăzut. Anterior, crearea nuanţelor de albastru era foarte costisitoare.
3. Dr. Sigmund Rascher 1909-1945
Raccer a folosit lagărul de concentrare de la Dachau pentru studii asupra malariei, teste pentru medicamente, studii asupra hipotermiei. În studiul hipotermiei, 300 de subiecţi (dintre care o treime au pierit) au fost obligaţi să stea în frig, la altitudini înalte.
Tot aici, a dezvoltat capsulele de cianură, care puteau fi uşor înghiţite, intenţionat sau accidental. În mod ironic, acesta avea să fie modul ales de prietenii săi apropiaţi, Hermann Goring şi Heinrich Himmler, pentru a se sinucide.
2. Dr. Joseph Mengele 1911-1979
Cunoscut drept “Îngerul Morţii”, Mengele a câştigat notorietate după ce a devenit unul dintre doctorii SS care supravegheau selecţia prizonierilor din lagărele de concentrare, alegând cine trebuia să fie ucis, cine era apt pentru munca şi cine putea fi folosit drept cobai.
1. Shiro Ishii 1892-1959
Ishii a fost un microbiologist şi locotenent-general al Unităţii 731, o unitate de război biologic a Armatei Imperiale Japoneze în timpul celui de-al Doilea Război Sino-Japonez.
Printre atrocităţile comise începând cu 1936 se numără: vivisecţii (incluzând femei însărcinate, ai căror copii erau chiar ai doctorilor), amputarea unor membre ale prizonierilor şi ataşarea lor la alte părţi ale corpului, îngheţarea unor membre şi studierea cangrenelor netratate, folosirea oamenilor drept ţinte pentru grenade şi aruncătoare de flăcări.
Au fost iniţiate şi cercetări în privinţa efectelor bolilor venerice netratate, iar pentru asta, prizonierii, atât femei cât şi bărbaţi erau violaţi pentru a fi infectaţi cu sifilis şi gonoree.
La sfârşitul războiului, autorităţile americane de ocupaţie i-au garantat doctorului Ishii imunitatea în schimbul rezultatelor studiilor sale. Prin urmare, acesta nu a petrecut nici o zi din viaţă în închisoare, permiţându-i-se să îşi continue studiile într-un alt laborator. A murit la vârsta de 67 de ani din cauza unui cancer la gât.
Urmează zece dintre cele mai diabolice minţi ştiinţifice din istorie, o listă creată de Listverse.
10. Paracelsus 1493-1541
Paracelsus (Philippus Theophrastus Aureolus Bombastus von Hohenheim) (n. 11 noiembrie 1493 - d. 24 septembrie 1541) a fost un celebru alchimist, medic, fizician, astrolog, teolog, filozof elveţian. În particular însă, acesta credea că poate crea homunculi, mici oameni, care odată creaţi, nu trebuiau să depăşească înălţimea unui picior şi care erau potriviţi pentru a juca rolul unor slugi eficiente.
9. Dr. J. Robert Oppenheimer 1904-1967
Aflat la conducerea proiectului Manhattan, grupul responsabil pentru crearea şi folosirea bombei atomice, Dr. J.Robert Oppenheimer era un strălucit fizician nuclear.
În acelaşi timp, era şi un înflăcărat susţinător al comunismului. Deşi s-a declarat a fi oripilat de rezultatul muncii echipei pe care o conducea, un coleg de echipa a dezminţit la scurt timp spusele acestuia, afirmând că Oppenheimer participa continuu şi intens la proiect, calitatea sa fiind că ştia să insufle oamenilor încrederea în ceea ce fac, creând o atmosferă unică de entuziasm.
8. Alfred Nobel 1833-1897
Prin descoperirea rolului nitroglicerinei în crearea dinamitei, Nobel a dat lumii primul explozibil mortal produs în masă. Omorându-i mai întâi fratele, Emil, precum şi pe alţii, într-un accident la o uzină, bilanţul viitor al morţilor în urma folosirii dinamitei însumează sute de mii de persoane. Poate pentru a-şi “spală păcatele” şi-a folosit ulteorior averea pentru a înfiinţa premiul Nobel.
7. Trofim Lysenko
Deşi experimentele sale nu au avut ca rezultat numeroase decese, Lysenko apare pe această listă din cauza lipsei sale de onestitate faţă de domeniul ştiinţei, care a lăsat în cercetarea din Uniunea Sovietică în urmă cu câteva decenii faţă de restul lumii. Lysenko a fost directorul Institutului de Genetică, fiind specializat în cercetarea agricolă. Obiceiul lui Lysenko era să raporteze doar succesele. Rezultatele sale se bazau pe eşantioane mici, înregistrări eronate şi lipsa totală a unor grupuri de control.
6. Dr. Jack Kevorkian
Kevorkian a devenit cunoscut după ce a militat pentru dreptul unui pacient de a beneficia de o moarte asistata. El a dezvăluit că ar fi “ajutat” cel puţin 130 de pacienţi să-şi găsească sfârşitul.
A fost întemniţat în 1999 şi a stat în închisoare 8 ani din cei 10 până la 25 pe care îi primise după ce a otrăvit în 1998 un pacient de 52 de ani din Michigan.
5. Membrii studiului Tuskegee
Timp de 40 de ani, între 1932 şi 1972, Departamentul de Sănătate Publică al Statelor Unite (PHS) a condus un experiment pe 399 de bărbaţi de culoare (dintre care cei mai mulţi forţe săraci şi needucaţi), care sufereau de sifilis, în faza terminală.
Obiectivul studiului era să strângă mai multe informaţii despre cursul bolii, în cazul în care aceasta nu este tratată. Cercetătorii şi-au dat seama că vor obţine mai multe date utile din autopsii şi atunci au făcut eforturi mari pentru că subiecţii studiului să nu se trateze în altă parte.
Programul a fost oprit în 1972 şi ar fi putut fi considerat uşor drept un caz de rasisim în rândul unei instituţii publice, dacă aceia care au găzduit studiul nu ar fi fost o universitate pentru persane de culoare, iar mulţi dintre cercetători erau ei înşişi afro-americani.
4. Johann Konrad Dippel 1673-1734
Dippel s-a născut în Castelul Frankenstein şi deşi era un doctor strălucit a rămas în istorie în urma numeroaselor vivisecţii pe care le-a făcut. Deşi natura experimentelor sale face obiectul unor numeroase speculaţii, se spune că ar fi încercat chiar să transfere sufletul unui cadavru în altul.
În urma experimentelor sale a descoperit o nuanţă de vopsea albastră, Albastru de Prusia, cu un cost de producţie foarte scăzut. Anterior, crearea nuanţelor de albastru era foarte costisitoare.
3. Dr. Sigmund Rascher 1909-1945
Raccer a folosit lagărul de concentrare de la Dachau pentru studii asupra malariei, teste pentru medicamente, studii asupra hipotermiei. În studiul hipotermiei, 300 de subiecţi (dintre care o treime au pierit) au fost obligaţi să stea în frig, la altitudini înalte.
Tot aici, a dezvoltat capsulele de cianură, care puteau fi uşor înghiţite, intenţionat sau accidental. În mod ironic, acesta avea să fie modul ales de prietenii săi apropiaţi, Hermann Goring şi Heinrich Himmler, pentru a se sinucide.
2. Dr. Joseph Mengele 1911-1979
Cunoscut drept “Îngerul Morţii”, Mengele a câştigat notorietate după ce a devenit unul dintre doctorii SS care supravegheau selecţia prizonierilor din lagărele de concentrare, alegând cine trebuia să fie ucis, cine era apt pentru munca şi cine putea fi folosit drept cobai.
1. Shiro Ishii 1892-1959
Ishii a fost un microbiologist şi locotenent-general al Unităţii 731, o unitate de război biologic a Armatei Imperiale Japoneze în timpul celui de-al Doilea Război Sino-Japonez.
Printre atrocităţile comise începând cu 1936 se numără: vivisecţii (incluzând femei însărcinate, ai căror copii erau chiar ai doctorilor), amputarea unor membre ale prizonierilor şi ataşarea lor la alte părţi ale corpului, îngheţarea unor membre şi studierea cangrenelor netratate, folosirea oamenilor drept ţinte pentru grenade şi aruncătoare de flăcări.
Au fost iniţiate şi cercetări în privinţa efectelor bolilor venerice netratate, iar pentru asta, prizonierii, atât femei cât şi bărbaţi erau violaţi pentru a fi infectaţi cu sifilis şi gonoree.
La sfârşitul războiului, autorităţile americane de ocupaţie i-au garantat doctorului Ishii imunitatea în schimbul rezultatelor studiilor sale. Prin urmare, acesta nu a petrecut nici o zi din viaţă în închisoare, permiţându-i-se să îşi continue studiile într-un alt laborator. A murit la vârsta de 67 de ani din cauza unui cancer la gât.
Sursa: www.ziare.com
