De fiecare dată când iubise o femeie – oho, şi iubise destule femei! – îşi tatuase numele ei pe corp. Astfel încât, la un moment dat, privindu-se în oglindă, descoperise un dicţionar al numelor proprii printre care trecuse căutând iubirea adevărată.
Într-o zi, după ani îndelungaţi de aşteptare, marea dragoste îi bătuse la uşă. Fericit, alergase într-un suflet pentru a-şi tatua şi numele ei, însă nu mai avusese unde să-l scrijelească. Şi atunci, supărat pe întârzierea prelungită, trântise uşa în nas unei iubiri perfecte. (Cristian Lisandru)
