Astazi ma gandeam sa scriu despre iubire, dar s-a intamplat ceva si am schimbat subiectul. Mi-a murit o vecina. O femeie trecuta de 80 ani, 2 clase dar... foarte inteleapta. Cand am aflat vestea am simtit un gol in stomac. Pentru prima oara in viata am avut o revelatie despre moarte: vesnicie, necunoscut si imposibilitatea de a o mai vedea vreodata pe persoana respectiva. Asta doare rau, rau de tot. Nu-i mai auzi glasul, rasul, dojana, nu-i mai vezi ochii, palmele... Of, of...In toamna, mi-a murit o alta vecina. O Doamna in adevaratul sens al cuvantului. Obisnuiam sa spun ca dumneai zbura nu mergea pentru ca nu-i auzeam niciodata pasii. Fusese economista la o banca, avea un picior de lemn (la 12 ani calcase din greseala pe un obuz neexplodat in timpul razboiului), celibatara si foarte simpatica. Avea o familie mare care o iubea mult. Era singura vecina cu care puteam sta la discutii ore in sir fara sa ma plictisesc. Era o enciclopedie umana, citise mult si avea darul de a tolera pana si pe cei mai nesimtiti si mojici oameni. Strategia ei: ignorare totala. Mi-e greu sa-i urmez exemplul. Eu sunt mai dinamica si mai exploziva. Daca ma enervez, urlu, tip, arunc .... Nu injur. Macar atat pot face :))
Am scris despre cele doua suflete ridicate la cer cu tristete. Cu siguranta ma voi obisnui greu fara ele. Mi-au fost tare dragi, dar... moartea nu intreaba...
Restul vecinilor ramasi in viata sunt niste jeguri umane. Si astazi m-am intrebat: de ce Dumnezeul asta (daca ar fi) ne rapeste dintre noi in special pe oamenii buni si ni-i lasa pe cei rai? De ce asa? Sa inteleg ca e mai bine sa fii al dracu ca o duci mai mult? Sa inteleg ca e mai bine sa fii bandit, hot, nemernic, criminal? Barem stii c-ai trait ca un rege, te-ai distrat cum ai vrut, ai calcat pe cadavre, ai facut compromisuri ca sa-ti mearga bine, ai fost fericit .....pentru ca, nu-i asa? cu o moarte toti suntem datori!
Nu mi se pare fair. De mult nu mai cred in Dumnezeu. M-a dezamagit de prea multe ori si pana la urma am inteles esenta credintei si a religiei: manipularea constiintelor celor sarmani si saraci cu duhul care, culmea, si astazi mai cred ca daca aici sunt vai mama lor, in ceruri se vor lafai in palate :))
Fie ca spritele voastre sa ramana vesnic in lumina!
